Jurnalul nu este pentru copii, ci pentru oameni, indiferent de vârstă. Îți oferă posibilitatea de a avea un prieten mereu lângă tine și e cineva căruia îi poți spune totul; nu te va judeca niciodată.
Indiferent de câte ți se pot întâmpla într-o sin...
Prin câte emoții poate trece o simplă elevă până să ajungă la liceu? Pare atât de penibil, nu? Cum poți avea emoții pentru un simplu examen? De ce te stresezi atât de mult pentru nimic? De ce ești atât de distantă? Se întreabă unii.
Depinde de la o persoană la alta, dar mai există elevi cărora încă le pasă de școală, teme și învățat. Se gândesc la un viitor clădit cu propriile puteri, nu din banii mamei și a lui tati.
Atunci când planurile îți sunt date peste cap de către părinți, ce faci? Nu ești încă adult, n-ai putere să faci nimic mai mult decât să stai la locul tău și, nu, nu te poți descurca singur, cu toate că asta crezi. Avem tendința să credem că părinții ne vor răul, nu le pasă de noi, de ceea ne deranjează și propriile nevoi, că țin cont doar de dorințele lor, iar ale noastre sunt spulberate în vânt. De fapt, ei uită; au uitat să treacă de la o generație la alta, iar mulți dintre ei nu-și dau seama că vremurile s-au schimbat. Nu vreau să cred că ne-au făcut pentru alocație.
„Să ai telefon nu mai e un moft, ci e o necesitate", i-am spus, într-o zi, tatălui meu, la care mi-a răspuns „telefonul cu butoane e o necesitate, pe când cel cu touchscreen e deja un moft".
Nu te poți pune „în gură" cu părinții, mai ales cu tatăl. El chiar pare fioros, nu știu cum îl văd alții.
Sunt părinți care uită cum trebuie să se comporte cu copiii lor, uită că și ei au nevoie de intimitate, indiferent de nesăbuința sau vârsta acestora. Dacă doresc să obțină mereu adevărul, la rândul lor, trebuie să ofere încredere copilului.
