Răzbunarea

Capitolul 2

"My fear is smilin'
And my threat is singin' "

— Kadebostany - Castle In The Snow

*

Faith

Ma aflu in fata usii pe al carei geam scrie numele sefului meu Lt. Frank Abbot. Inspir adanc si imi fac o cruce mintala caci in spatele acestei usi se afla comisia de evaluare care va decide daca sunt apta sa urmez o misiune pe teren. Bat de doua ori si intru fara sa astept un raspuns. In biroul spatios si formal patru persoane se afla acolo in intampinarea mea. Cei trei membrii ai comisiei de evaluare ma masoara din cap pana in picioare, singurul care sta in picioare si m-a invitat sa iau loc fiind Frank.

— Agent Weaver, povesteste-ne viata ta din ultimele 6 luni de zile.

— Nu credeti ca e prea repede?! vocea lui Frank ma trezeste din starea de visarea in care femeia de culoare m-a impins.

Ii fac semn cu mana si imi intorc privirea catre cei trei. Incerc sa respir regulat si sa nu las lacrimile sa imi irite ochii.

— Acum sase luni, fostul meu logodnic a murit intr-o misiune sub acoperire.-vocea imi era din ce in ce mai rece si fiinta mea nu voia sa isi mai aminteasca de acele luni, dar sunt nevoita avand in vedere planul pe care mi l-am propus.- Curand medicii ne-au anuntat decesul si totul a descurs normal unei astfel de situatii.- ii privesc pe rand pe cei doi barbati apoi pe acea femeie si simt cum pe sufletul meu pune stapanire gheara durerii. Imaginile inmormantarii imi apar in minte din nou si din nou.- Dupa funerarii nu am mai fost capabila sa relationez cu nimeni si asa am ajuns sa fiu internata. Diagnosticul a insemnat despresie si stari de tulburari sentimentale, dar conform medicului mi-am revenit mai repede decat ceilalti pacienti.- nu ma mai recunosc. Ma simt detasata, ma simt goala. Oare am lasat totul in urma?- Cand am aflat ca am fost propusa pentru operatiunea de arestare a lui Adam Hart am batut in retragere pentru ca nu ma simteam in stare, dar acum am trecut peste. Sunt gata sa duc operatiunea pana la capat.

Se uita la mine ca la masini straine. Ce-i drept nici eu nu ma cred. Au inceput sa noteze ceva in mapele acelea stufoase si pline de hartii imediat cum am terminat de vorbit apoi se ridica si pleaca.

— Va multumim pentru raspunsuri, agent Weaver. Veti primi raspunsul in urmatoarea jumatate de ora pana ce vom hotara.

Ma ridic de pe scaun si dau mana cu fiecare in parte.

— Si eu va multumesc!

Ma retrag si ii vad disparand in spatele usilor acoperite de jaluzelele intredeschise, in urma lor aflandu-se Frank care imi face semn. Dau din cap aprobator si las ca umerii sa imi cada. Ma intorc si ma sprijin de biroul din lemn masiv. Lacrimile imi ranesc ochii si se preling pana la buze unde se lasa gustate de papilele gustative. Imi infund un suspin si imi sterg rapid lacrimile atunci cand usa se aude deschizandu-se.

— Frank...

Ma priveste compatimitor si imi pune mainile pe umeri.

— Fii tare!

Imi mai infund un alt suspin si il simt apropiindu-se de mine si sarutandu-ma pe frunte parinteste. De cand parintii mei au murit, Frank mi-a fost mai mult decat un tata, m-a aparat si m-a sustinut in tot.

Dupa minute bune de agonie si framantari o bataie in usa se aude si secretara imi inmaneaza o hartie. O citesc in graba de nenumarate ori si rasuflu usurata atunci cand constat rezultatul. Ii zambesc satisfacuta celui care sta in fata mea si cu bratele deschise imi ureaza bun venit!.
Ma asez pe scaun si imi rezem cotul de bratul scaunului apoi imi pun o mana pe frunte si mai citesc odata. Ardeam, la propriu si la figurat.