DRAMA CLUB HYUNIN// Tradusă În Română

. 06

„Știi, este foarte suspect cum nu ai insistat cu adevărat asupra acesteia”. a subliniat felix după ce Jeongin i-a spus totul despre aventura lui la prânz.

mergeau spre casă, deoarece casele lor erau destul de aproape una de cealaltă, iar mama lui Jeongin nu avea încredere că Jeongin va merge singur acasă, iar autobuzul școlar era dezgustător.

*despre ce?” a întrebat jeongin, confuz, i-a spus cea mai intensă zi din viața lui de până acum și așa a reacționat Felix? Nu l-a felicitat pentru că a primit ceea ce părea a fi o întâlnire cu crush-ul lui și, de asemenea, nu a Nici măcar nu încerca să-i strâng obrajii și să-i spui că crește, ceea ce era cu adevărat ciudat.

„Găsirea unui alt partener, desigur!” spuse Felix de parcă era evident. "Vreau să spun, de ce l-ai întrebat pe Changbin când Seungmin ar renunța la partenerul său pentru tine într-o clipă? Îl vrei pe Chan atât de mult?"

da, cum ar fi, ar fi putut să-l întrebe pe Seungmin și cel mai probabil ar fi spus da pentru că unu, îi era dator și doi, erau cei mai buni prieteni. dar bineînțeles că ar încerca să-l întrebe pe Changbin mai întâi! chiar dacă era și el în vârstă și i-ar da o bătaie de cap pe profesor dacă ar afla că un senior și un boboc se asociază dintr-un motiv oarecare, dar s-ar simți! de asemenea, era foarte bun la chimie! seungmin nu s-ar putea compara niciodată!

"Din tot ce am spus, asta ai de spus?"

"Ceea ce trebuie să spun este că ești orb." spuse Felix.

Jeongin se opri în mijlocul drumului, întorcându-se către Felix care se oprise și el, mâncând un popsicle fără să se deranjeze cu vremea rece.

"O, Doamne. Crezi că se joacă de mine?" poate că într-adevăr citea intențiile lui Chan într-un mod greșit.

"Cine"

"chan! mă vrea la petrecerea focului de tabără!”

"Te vrea la petrecere?"

— De zece minute țip asta la tine! Jeangin o pierdea.

"hm? de ce atât de brusc?" mormăi Felix în sinea lui, arătând popsicleul spre faţa lui de parcă ar fi fost unul dintre degetele lui. "Te-ai comportat normal în ultima vreme?"

"ce? Ce vrei sa spui?" Jeongin era mai mult decât confuz.

"Adică, OBSERVĂ-MĂ-CHAN!!! un fel de comportament?" a strigat Felix în mijlocul străzilor, speriandu-l pe jeongin.

"Nu? Nu am făcut-o!" l-a împins pe Felix, aproape făcându-l pe cel mai în vârstă să-i scape popsicleul care începea să se topească pe toată mâna. brut.

"hm." a fost tot ce a spus Felix, apoi au început amândoi să meargă din nou, totul prea liniștit pentru a mai vorbi ceva după toate strigăte dar la jumătatea străzii lor, Felix se întoarse brusc spre el, cu o privire serioasă pe chip. "Uite, cred că ar trebui să te concentrezi pe școală... știi, studiul și piesa aceea este de care ești atât de obsedat. nu te... implica prea mult."

Jeongin a vrut să-și dea ochii peste cap și să spună da, mamă, dar chiar s-a simțit ca ceva serios când ieșea așa din gura lui Felix, mâna lui nu-ipopsicle-mucioasă pe umăr și apusul care se petrecea în spatele capului când Jeongin se uita la el. fața lui.

"Atunci nu ar trebui să merg la petrecere?"

„Nu spun asta, în special dacă există șansa că Chan nu va aprinde focul, asta ar provoca haos. Dar cred că glumea, oricum, pur și simplu nu te scufunda orbește.”

în foc? se gândi Jeongin, dar asta suna prea stupid pentru a fi spus cu voce tare, așa că nu i-a spus.

au ajuns acasă, iar conversația a murit acolo. dar jeongin se tot gândea la asta și se întreba la ce se referea Felix.

de îndată ce a închis ușa dormitorului și și-a aruncat nepăsător rucsacul pe podea, telefonul i s-a înțepat în buzunar.

hwang😑
Sunt la ușă
Deschide-mi

ce? ce făcea Hyunjin acolo?

Eu
Ce faci la mine acasă
Nu deschid pentru tine 😡

Hwang😑
Nu e nevoie
Mama ta m-a lăsat
În camera ta chiar acum

și de îndată ce Jeongin a citit textul, ca la un semnal, hyunjin a izbucnit în dormitorul lui.

Jeongin a sărit 10 picioare în aer, inima încercând să iasă în fugă din coaste. căzând în patul lui, Jeongin și-a prins pieptul, încercând să se calmeze, gâfâind cu putere, în timp ce hyunjin doar îl privea aproape că avea un atac de cord.

"Aproape că am murit!” a strigat jeongin la el.

hyunjin își dădu ochii peste cap.

"Ce faci aici, oricum?" se răsti jeongin.

Ai spus că ar trebui să vorbim mai târziu. hyunjin s-a apropiat de locul în care era pe pat. „vom vorbi acum”.