DRAMA CLUB HYUNIN// Tradusă În Română

. 07

Jeongin nu putea înțelege cum ar fi dispus cineva cu o minte sănătoasă să înceapă cu temele școlare pentru care aveau la dispoziție o lună întreagă pentru care să se pregătească.

Hyunjin făcea cu siguranță toate astea doar pentru a-l enerva, nu exista altă explicație.

au început oricum, nu înainte de a avea o luptă ușoară pentru ceea ce urmau să lucreze de fapt. Jeongin a declarat deja că nu avea de gând să facă totul de unul singur și, în consecință, îl va face pe hyunjin să se simtă jignit, dar trebuia să pună acele limite, altfel totul ar scăpa de sub control.

după multe cercetări și experimente chimice ușoare care par dificile, dar nu sunt, în cele din urmă au ajuns la un acord că o băutură care schimbă culoarea este calea de urmat. tot ce aveau nevoie erau pahare, colorant alimentar și apă, destul de ușor pentru doi adolescenți inutili.

Hyunjin a insistat, de asemenea, că ar trebui să înceapă în seara asta, ca să o termine mai devreme, iar jeongin s-a uitat la el de parcă i-ar fi crescut coarne. în primul rând, s-a simțit un pic dezamăgit pentru că Hyunjin era atât de dispus să scape de el cât mai curând posibil, dar apoi s-a transformat în furie pentru că îl trage! el a fost cel care a vrut să scape de el în primul rând! cum îndrăznește!

dar pe de altă parte, Jeongin era epuizat și voia doar să doarmă, și nici măcar să nu-l numească pe hyunjin un nenorocit și să-l întoarcă a meritat suficient pentru a-l face să piardă câteva ore de somn. au avut și mâine școală, la naiba!

așa că a făcut ceea ce ar face orice persoană sănătoasă la minte. l-a dat afară pe hyunjin. numai să iasă din camera lui, pentru că era prea obosit să-l ducă pe băiatul înalt pe scări și să riște să-și rupă gâtul, pentru că, dacă știa, hyunjin ar reacționa exagerat cu fundul lui dramatic și le-ar lua niște oase rupte pentru asta.

tot ce-și amintea a fost că adormea ​​la sunetul lui hyunjin bătând la ușă și amenințăndu-se că va merge acasă, ce jeongin era mai mult decât susținător pentru asta și trezirea la zgomotul a doi oameni care vorbeau în bucătărie.

nu ar fi prea ciudat, doar dacă Jeongin și-ar da seama că acolo locuiesc doar el și mama lui.

iar când s-a repezit pe scări cu unul dintre papucii lui în mână gata să lupte cu infractorul, jeongin i-a prins pe mama sa și pe hyunjin făcând micul dejun

primul lui gând a fost ce naiba? iar a doua a fost că într-adevăr, inamicul este întotdeauna aproape. nu-i venea să creadă că mama lui i-a făcut asta, nu era ea cea (în ciuda lui Felix) care i-a ascultat mereu dezvăluirile despre el? asta a fost bullying!

Hyunjin s-a uitat la el, un lucru prost de făcut când faci clătite pe aragaz, pentru că mama lui a început să țipe despre ceva care arde.

a lua micul dejun cu hyunjin a fost o experiență de care jeongin nu avea nevoie, mai ales când mama lui îl jena.

"Așa mă bucur că Innie are alți prieteni, am crezut că are doar cute Felix iese.”

"Nu suntem prieteni, mamă." spuse jeongin pentru a n-a oară, înjunghiându-și clătitele cu o furculiță. Doar gândindu-mă la felul în care Hyunjin le-a făcut, l-a făcut pe Jeongin să simtă ceva pe stomac. poate era un semn că nu ar trebui să-l mănânce. doar să mă asigur.

le-a mâncat totuși, nu, n-ar recunoaște niciodată că au gust bun.

"Cum de nu sunteti prieteni?" mama lui a gâfâit, apoi fața ei s-a schimbat într-o expresie care l-a terorizat pe Jeongin până la moarte, ea a zâmbit „atunci înseamnă că voi doi sunteți...”

Jeongin se ridică, cu ochii mari și mâna apucându-l fără minte pe hyunjin de braț, care încă avea un zâmbet leneș pictat pe față. nenorocitul.

"mergen!" scârţâi jeongin.

"Unde?" a țipat mama lui, cu furculița până la jumătatea gurii, privindu-l pe Jeongin confuză.

"scoala!" a spus el, deja in sufragerie, o mana ajungând repede la clanță pentru a fugi departe de scenă incomodă aproape făcută de mama lui.

scenă incomodă aproape făcută de mama lui.

a auzit-o strigând un „dar nici măcar nu ai terminat micul- înainte ca Jeangin să închidă ușa din față, gâfâind de parcă ar fi alergat un maraton.

a observat că încă ținea brațul lui Hyunjin doar când l-a auzit pe celălalt chicotind în liniște lângă el. Jeongin, cu nervii în flăcări, îi aruncă o privire furioasă.

"Ce?"

Hyunjin a continuat să râdă, până când a spus: „Ne-ai uitat rucsacuri”.

fir-ar sa fie!