Angel

Capitolul 36

Michael Pov.

Imediat după plecarea îngerului meu am convocat o întrunire de urgență. Trebuie să am o discuție lungă și serioasă cu oamenii mei. Nu le permit să mă ia în râs. Intru în biroul spațios al sediului și mă așez pe scaun în liniște. Cu toate că nu le-am dat un motiv pentru a le fi frică de mine, încă de când am intrat le-am observat toate insecuritățile. Sunt obișnuit ca oamenii să își lase privirea în pământ când mă văd pentru că dacă nu-mi oferă respectul cuvenit, le iau viața patetică și nefolositoare.

-Ce se aude despre acel trădător? Întreb eu împreunându-mi degetele și sprijinindu-le de suprafața biroului.

Îi văd pe toți trimițându-și ocheade sau șușotind ceva și privirea mea se mută spre Logan care e lângă mine. După privirea pe care o are îmi dau seama că este la fel de nervos ca mine. Amândoi avem același motiv. Angel.

-Capo, încă nu avem noi detalii. Se aude vocea unuia dintre oameni și palma mea lovește biroul făcând ecou în sală.

-Deci, singurul trădător la care v-ați gândit este Angel, nu? Vorbesc rar pentru a mă face înțeles.

Toți din sală tac. Nu se aude niciun zgomot. Nici măcar o amărâtă de respirație.

-Capo...

Îl opresc pe cel care încearcă să scoată alte idioțenii pe gură, ducându-mi degetul arătător la buze în semn de tăcere.

-V-a fost frică de o copilă că ne-a trădat. M-ați făcut să mă îndoiesc de singura persoană care a fost alături de mine de cinci ani. Am acceptat să o torturați....Iar voi v-ați oprit din investigat pentru că ce? Credeați că ea este vinovată? Sau dacă nu era vinovată, din cauza torturii ar fi cedat și ar fi spus că este vinovată? Vocea mea răsună în încăpere pentru că mi-am pierdut calmul și urlu.

-Am aflat că nu Angel era trădătoare. Știm că nu ea este trădătoare. Până nu găsiți adevărata persoană vinovată de tot balamucul ăsta nu veți dormi. Vreau să mi se raporteze chiar și cel mai mic detaliu al investigației. Puteți pleca.

Mă bucur că Logan a preluat conducerea pentru că mai aveam puțin și îmi omoram toți oamenii din cauza incompetenței de care dau dovadă.

-Cine a venit cu propunerea că Angel e vinovată? Întreb privindu-i pe fiecare în parte.

După alte clipe în care toți se uită unul la altul, omul propus pentru conducerea securității oamenilor mei vine în față. Le fac semn celorlați să plece și aștept până când sala se golește. Știam că tipul ăsta nu o are deloc la inimă pe Angel, dar nu m-am gândit niciodată că ar face o mișcare atât de curajoasă.

-De ce? Întreb fixându-l cu privirea.

-Pentru că așa arătau circumstanțele.

Îmi scarpin bărbia cu degetele pentru câteva secunde adunându-mi gândurile apoi îl fixez din nou cu privirea.

-Asta e o invenție de-a ta. Adevăratul motiv. Asta vreau să aud, nu minciuni. Așa că...De ce?

Își lasă privirea în pământ apoi oftează de parcă el s-a săturat de toate astea.

-Am văzut cum te schimbă. Am văzut cum devii vulnerabil în preajma ei. Șefule, te face să fii slab.

-Aham...Ok. Spun și îmi scot pistolul de la spate îndreptându-l spre el.

-Doar nu...

-Ba da. Trebuia să te gândești de două ori înainte să o umilești pe femeia care ne-a salvat pe toți. Mârâi apoi apăs pe trăgaci eliberând un glonț în fruntea lui.