Poarta Infernului

XV. Atacul

L-am așteptat în dormitor. Nu i-a plăcut felul în care m-a gasit. Nici pe placul meu nu eram. Chipul lui îmi confirma starea jalnică ce o simțeam.
M-a luat în brațe.

-Ce se întâmplă?

-A vrut să mă atace. I-am zis tristă.

-Am văzut ce s-a întâmplat.

-Știu că ai auzit. Și mai știu că trebuie să îți spun cine e pentru mine Satan și de ce sunt în brațele tale.

-Nu spune dacă nu vrei.

-Ascultă. Doar oamenii proști țin astfel de lucruri numai pentru ei. Atunci când îți dai seama că pot apărea o serie de neînțelegeri, e bine să rezolvi problema, ca să eviți să nu se ajungă la ceva grav.

-Ai dreptate, dar dacă conștiința ta îți spune că trebuie să o ți adânc îngropată în inimă, las-o acolo.

Am stat o clipă privind chipul celui care mă ținea strâns în brațe.
Era descurajat. Îi citeam disperarea ochilor.

-Ne naștem cu suflete pereche. Am închis ochii. Cu toții avem suflete pereche, dar unele persoane nu le au în viață. Spre exemplu. Eu am 80 de ani și tu acum te naști. Tu poți fi sufletul meu pereche. Saaau, am murit și tu atunci te-ai născut, suntem suflete pereche, dar nu trăim în același timp. E ca un destin. Problema omenirii e că, în loc să prețuiască, ei folosesc, ucid, chinuie și nu pot ajunge la calmul sufletesc pentru a simți cine este perechea. Strică alte suflete doar din dorința perfidă de a avea în pat pe cineva care să-l încălzească, sau mai rău pentru amuzament.

I-am pus mâna pe față tristă. Îmi țineam cu greu lacrimile să nu-mi apară în ochi.

-Eu nu sunt sufletul tău pereche.

Mi s-a pus un nod în gât și pentru o clipă nu am mai spus nimic.

-Satan?

Am inspirat. Fără să vreau mi-am închis ochii.

-Da. Doar că nu știu de ce, dar am avut viziuni. Multe. Și deloc plăcute. Tot ce înseamnă Satan e încă greu de digerat, deși nu am făcut absolut nimic din viziuni în realitatea noastră. În schimb tot ce vedeam despre tine era ca să te salvez, să fi aici. Ceva îmi spunea că tu ești salvarea mea. Cel mai rău este că: salvare de la autodistrugere.

Deși aveam 6 ani.. Ochii mei s-au umplut de lacrimi.

-Când m-ai prins de mână pentru prima dată, am simțit că nu ai suflet pereche în viață. Mi-am zis să nu mă implic, cum nici în cazul contesei nu am făcut nimic. Dar apoi a apărut viziunea cu Satan și oferta ta.
Ți-am cumpărat frica și ți-am dat iubirea mea, pentru că o voce în capul meu se tot concentra pe tine. Pe supraviețuirea și grija ta. Te rog, indiferent de ce decizie vei lua după război, eu ți-o voi respecta, pentru că în timpul petrecut împreună s-a creat stringul spre sufletul tău. E ca o ață roșie invizibilă. Dacă o vei accepta, vei vedeni sufletul meu pereche. Of, am vorbit prea mult.

-Nu, este în regulă. Sunt multe detalii de procesat.

-Vreau să..

O bătaie în ușă m-a oprit.
Înăuntru a intrat Dio. Nu-mi plăcea cum arăta.
-Trebuie să plecam pe front. Demonii au apărut.
Calinic s-a ridicat.
-Sabia!
Dio a ieșit rapid din cameră.

-Demonii de acum sunt slabi energetic, dar puternici pentru oameni. Folosiți cât mai mult magie.

-Așteaptă-mă aici. Te voi proteja.
Dio a intrat cu sabia iar Calinic a luat-o în mâini și s-a transformat în Pegasus.
Simțeam fluxul energiei vitale cum se modifică.

Avea aripile și de la bazin în jos era Pegasus, dar restul corpului a rămas uman.
Mi-a plăcut să-l văd lângă mine.
Am ieșit împreună pe balcon. Am văzut restul oamenilor din curte, care încet își schimbau forma fizică umană în animale.
Cal m-a sărutat apăsat și a zburat. Împreună cu ceilalți au plecat rapid.

Mă uitam la poarta închisă în urmă și speram să vină teafăr.

-Iată cine este aici.
M-am întors spre stânga unde am dat de toate Păcatele. Au scos bancheta din camera lui Satan și stăteau cu toții la lumina slabă a soarelui.

-Ne-a plăcut sărutul vostru.
Asmodeus ca de obicei își încerca tehnica de enervare.

Am vrut să îi spun vreo două, dar dintr-odată m-a lovit în moalele capului.
Cădeam pe spate, când i-am simțit mâna sprijinindu-mă. Ochii lui roșii îmi căutau prin minte, pentru a vedea ce mi se întâmpla. Am încercat să-l opresc dar am devenit inconștientă.

"Arhanghelii erau în fața mea. Cinci dintre ei.
Am privit în jur, Păcatele erau fără suflet. M-am panicat.
-Am decis să vă exterminăm dacă tot v-ați strâns aici.

Behemoth era mort și pământul ardea.
-Toată omenirea e extirpată. Doar tu ai rămas!

Am urlat cât m-au ținut plămânii și prin puterea mea am ucis doi dintre ei. Dar am fost doborâtă de Gabriel.
Mă țineau pe pământ și cu sabia lui de lumină, mi-a retezat pieptul. "

Am revenit speriată, cu guri uriașe de aer. Mă ardea incredibil pieptul.
Am urlat de durere.
-Satan, fă ceva! Am auzit-o pe Bel.

Mi-am prins rochia și am tras în lateral. M-am uitat rapid spre piept. Aveam o pata uriașă spre sânul stâng, care din interior apărea spre exterior. Se tot mărea. Urlam de durere. Brusc s-a despicat și a început să sângereze.
Atunci durerea s-a oprit și am putut să respir pe nas. Durea incredibil puterea divină.
Am simțit mâna lui Satan pe piept și l-am privit furioasă. Și-a folosit puterile pentru a închide rana. Era mai dureros să simt puterea demonică decât un prosop care ar fi șters sângele și o simplă cusătură.
Urletul meu a reînceput. Până s-a închis tăietura.

Era să leșin de la presiunea demonică. Nu de la durere, ci de la sigilii. Fierbeam pe interior din cauza energiei negative.
În tot timpul ăsta l-am privit continuu pe Satan cu multă ură.
-Cred că s-a oprit. Și-a luat mâna.

Levi a adus o cârpă udă și m-a sters văzând cicatricea.
Apoi și-a coborât doi centimetri privirea și a mai văzut una.
-Ce dracu?
Mi-a ridicat rochia și mi-au văzut o parte din cicatricile de pe picioare.

-Ce s-a întâmplat acolo? A întrebat Mamona.
-Uită-te și singur! Satan era furios. Toți l-au privit cu ochii roșii.
Îmi era atât de rău. Nu puteam să le spun nimic.

-Mereu ți se întâmplă ceva fizic în urma unei viziuni? Vocea lui Belzebub era ușor tremurată.

Am luat zgomotos aer.
-Numai dacă. Am făcut pauză. Sunt rănită în ele.

-Vrei să spui că în viziunea cu mine..
Vocea lui de bas vibra puternic și îi simteam energia demonică cum crește. În ochii lui puteai vedea iadul.

-Te rog, am zis prinzându-i mâna. Ceilalți oameni de aici nu trebuie să vă simtă energia.

Durerea se calma și simțeam că pot din nou să respir. Eram obosită. Abia îmi țineam ochii deschiși.
Adormeam.

Nu știam cât trecuse, dar am auzit voci în preajma mea. Nu am deschis ochii pentru că îi simțeam ca plumbul.

-Satan, acum că te-ai liniștit, ce facem? Levi vorbea pe un ton jos.

-Din ce am văzut toți, Arhanghelii ne-au nimicit. Dacă stam aici, spuse Belzebub, murim, dacă plecăm, suntem și mai slabi.

-Trebuie să luptăm, a decis Bel. Pentru Lucia.

-Satan, te mai întreb odată: care e legatura dintre tine și Lucia? Asmodeus era serios pentru prima dată.

Am auzit cum și-a luat o gură mare de aer.
-Într-una din viziunile ei eram împreună. Am supus-o celor 30 de probe ale iadului. A făcut o pauza extrem de lungă. În forma ei umană.