Poarta Infernului

XVI. S-a Deschis Usa Iadului

Niciunul nu a plecat din cameră până la întoarcerea lui Satan. Discutam despre posibilități și ceea ce puteam face în fața Arhanghelilor.
Atunci când i-am simțit energia, am ieșit pe balcon și văzând că suntem toți, a sărit spre noi.
Nu îi puteam privi trupul, dar îi simteam analiza pe chipul meu.

A redevenit uman.
-Am reușit să împing poarta, dar nu o pot sigila. Calinic e în viața. Nu-ți face griji.
I-am mulțumit. A zâmbit trist și a plecat în camera lui.

-Ce ciudat e să-l văd pe Satana atât de patetic.

-Mamona, cred că uiți cum se simte.
Toți ceilalți au oftat.

-Nouă ne-au dispărut sufletele pereche. Mi-a explicat Belzebub. Au ales raiul și să nu se mai reîncarneze. Știm ce simte Satan. Și ale noastre s-au întors împotriva stringului.

-Îmi pare rău.

-Nu-ți purtăm pică.

-E în regulă, spuse Levi. Calinic va veni curând. Noi mergem. Ea și Asmodeus s-au ridicat.

Cumva îmi era imposibil de procesat ideea de compasiune a unor demoni a căror energie era alimentată de cele mai grave păcate ale lumii umane.
Ceilalți bărbați mi-au urat noapte bună. Doar Bel a mai rămas.

-Cum te simți?

-Parcă mi s-a luat tot aerul. Nu mai am vlagă și-mi vine să plâng. Dar în același timp, am evadat dintr-o tragedie. Am avut multe viziuni cu el. Lungi. Toate sfârșite la fel.
I-am privit tristă ochii albaștrii frumoși.

-Vrei să te las?

-Da, ar fi cel mai bine. Vreau să mă curăț (i-am arătat petele de sânge).
Mi-a urat somn ușor și a ieșit. M-am pus în turcește. Am inspirat și l-am căutat mental.

-Calinic!

-Aici sunt.

-Ești bine?

-Da, Satan i-a ucis pe toți cei rămași. Suntem pe drum.

-Te aștept.

-Nu pari a fi bine.

-Nu sunt.

M-am deconectat și am mers în baie. Eli, care a fost chemată de Bel, îmi turna ultima tură de apă pentru baie. I-am dat rochia și a plecat cu un chip ușor speriat.

Apa. Cel mai liniștitor element. M-am scufundat până nu am mai avut aer de câteva ori. Era ciudat, dar mă calmam. Sufletul nu-mi mai urla de durere.
La scurt timp, Calinic a ajuns și ne-am luat doza de odihnă.

A doua zi i-am povestit cele întâmplate. Mi-a atins noua cicatrice.

-Nu-mi spune.. Cele pe care le ai sunt din cauza lui?

-Nu-ți spun.

-Îmi doresc să nu mai ai viziuni deloc. Ești rănită și nu îmi place.

Toată ziua Calinic a stat cu mine și Păcatele. Satan a venit alături de noi într-un final. Energia dintre cei doi mă punea într-o situație tensionată.
După privirea lui Satan, puteam confirma că și el simțea ușurarea treptat. Era greu, dar începea să se diminueze efectul stringului.
Am încercat să concepem un plan dar am eșuat. Nimic nu putea opri Arhanghelii. Mereu venea câte un Păcat să spună despre altă putere a unuia dintre îngeri care ar fi distrus ideea spusă de unul dintre noi.

-Cum să-l facem pe Dumnezeu să vadă ce se întâmplă? A întrebat Cal băgând mâna prin păr.

-Sigilile.

-Nu. A zis rapid Satana. Moment în care tensiunea a crescut brusc. Vrei să fi umană pentru el. Nu rupe sigilile, altfel..
S-a oprit și a privit în altă parte.

-Știu. Mereu i-am spus că are de ales. Dacă rup sigilile, Dumnezeu nu are cum să îmi întoarcă spatele. Lăsând discuția. Haideți la masă.

Prânzul era gata, iar noi încă dezbăteam cu stomacele goale.

-Satan, rămâi o secundă, te rog.

M-am întors spre Calinic și m-am încruntat. Nu era nevoie nici de un scandal și nici de confruntări. Trebuia să rămânem uniți.

-Nu-ți face griji. Vreau doar să pun un plan cu el pentru următorul val de demoni.

-În regulă. Vă aștept la masa. I-am aruncat o privire cu subînțeles lui Calinic care mă privea dur.

Am coborât cu Bel și așteptăm îngrijorată. Nu auzeam nimic și răspundeam mecanic. Fetele mă priveau încercând să nu pună accent pe mine și să îi distragă pe ceilalți, dar acel demon băgăcios, mă studia cu zâmbetul pe buze.
Într-un final au apărut și mergeau liniștiți. Mi-am relaxat mușchii care erau tensionați ca nervii ce mi făceau. Am început să mâncăm vorbind.

Atunci am simțit. Ușa iadului s-a deschis complet.
M-am ridicat brusc, scaunul căzând în spatele meu.
Calinic ne-a privit, iar Levi i-a zis ce se întâmpla.

Am mers la geam iar cerul a început să prindă culoarea sângelui.
Am simțit o altă entitate brusc.

-Arhanghelii sunt pe Pământ. A zis fără interes Belzebub.

-Calinic, aranjează ce am vorbit.

A dat din cap și s-a ridicat. A plecat alergând.
Mă cuprindea panica. Momentul realității va lovi din plin.

-Ce plan ați făurit? Îl întreabă Mamona.

-De apărare. Haide Păcatelor. E timpul să ne pregătim de luptă.

Am ieșit cu ei și am mers pe zidurile cetății. În curte s-au strâns luptătorii, inclusiv asasinul.
Am privit spre regatul vecin. Nimeni nu știa ce avea să vină.

O lumină puternică s-a năpustit în apropierea zidurilor. Și atunci i-am văzut. Cei șapte Arhangheli.
Mi-am auzit numele. Calinic m-a strigat. Am alergat spre el și am coborât în curte după el.

M-a sărutat apăsat și apoi două persoane m-au prins de mâini. L-am privit șocată.
-Spune-le să-mi dea drumul.

-Nu pot. Am stabilit cu Satan să pleci de aici când vin Arhanghelii.

-Nu! Nu poți să faci asta.

-Ba da. Trebuie să înțelegi, mi-a zis luându-mă de cap și așternând un sărut în par. Nu poți lua parte la luptă.

-Trebuie să fiu aici Cal. Dă-mi drumul. DĂ-MI DRUMUL AM SPUS!
Am urlat necontrolabil la soldați.

-Lucia. Când Satan te-a atins ieri, a simțit. Poate tu nu, dar el da. Ești gravidă.

S-a întors și a plecat în timp ce eu am fost târâtă în caleașcă.
Am plâns, șocată de ceea ce se întâmpla, de faptul că eram gravidă, dar mai ales de reactia lui. Privind Talosul cum se îndepărtează, mi-am îmbrățișat corpul în lacrimi.