𝑻𝒉𝒆 𝑮𝒓𝒂𝒗𝒆 𝑶𝒇 𝑳𝒐𝒗𝒆 // ᴊᵘⁿᵍᵏᵒᵒᵏ

17❂

-Te simți bine.. îngrijorarea din ochii săi mă făcea să devin atât de ușoară, mi-a prins brațele,încă privind în jos.

-D-da,am spus către el. 

Ochii mei și ai lui se întâlnesc,sinceritatea din ochii lui mă făceau să-mi pierd orice cuvânt. Îi era teamă,vedeam asta..

-De ce îți este frică,Jungkook? am spus către el,însă nu mi-a răspuns ci a ieșit pe lângă mine. 

Acum,aș vrea să cred că este doar un vis. Un vis pe care l-aș uita dar de care mi-aș aduce aminte de fiecare dată. 

-Jungkook? am spus când ne-am așezat peste pat.

Nu a răspuns ci a luat doar laptopul,așezându-l peste picioare fără să-mi vorbească. 

-Te rog spune-mi ceva..

-Proiectul îl pot face doar dacă îmi spui câteva lucruri și nu te voi mai stresa,mi-a privit ochii care acum erau reci.. ca marea înghețată.

-D-dar..

-Vreau să fi hotărâtă,Aysha,acest lucru nu este o joacă. Nu este o notă pe care o treci cu vederea.. 

Am lăsat capul în pământ,dând din el și lăsându-l să-mi spună ceea ce-l deranjează.

-Restul vom lăsa pe mâine. Ridicându-se și conducându-l până la ușă de la intrare,între noi așezându-se o liniște totală. 

-Pe mâine,Jungkook .. îți mulțumesc. Și îmi par..-

-Pe mâine,Aysha! Să te faci bine. Plecând și auzindu-i vocea din mers.

La naiba,ceva nu era bine.. și cu siguranță nu era doar în capul meu. Dar Jeon era rece,prin zâmbetul său cald,era atât de rece ca un cub. Însă i-am văzut latura caldă în acea zi..

Trebuie să reușesc,nu vreau să creadă că n-aș putea. Nu eram atât de inutilă pe cât restul spun,eram un om,un om care poate realiza orice alăturii de voință.

(...—>..)

Alarma suna,iar corpul meu încă se simțea exact ca ieri însă era puțin mai bine la partea de amețeală. M-am ridicat și m-am grăbit puțin pentru a nu întârzia,în timp ce  încercam să rămân în picioare. 

Coșmarul de aseară mi-a dat și mai puternic somnul peste cap,lăsându-mă ușor să cedez. Însă mi-am adunat toate puterile mergând spre liceu,în bătaia vântului rece ce-mi făcea obraji să devină roși. Când am ajuns în fața liceului îl văzusem pe Jungkook,primul meu gând a fost să plec către el însă.. m-am oprit când l-am văzut zâmbind alăturii de alte două persoane,un băiat și o fată. Mă simțeam ciudat,și nu era de la starea de rău. Am încercat să nu mă fac observată printre ei însă când am întors capul i-am văzut privirea,rece dar stabilă asupra mea. 

Am grăbit pasul intrând în liceu și deși vedeam în fața ochiilor umbre,șters am urcat repede scările. Așezându-mă la locul meu și auzind niște pași,după puțin timp apoi o voce:

-Aysha?

-Hm? am spus însă nu distingeam atât de bine vocea sa. Când am ridicat capul l-am văzut pe Jungkook lângă mine. 

-Mă voi muta cu tine,de acum până la sârsit.

Am râs puțin,apoi m-am uitat cu capul peste mâini,răspunzând cu vocea tremurată:

-Este atât de dimineață,Jeon.. nu mă simt bine pentru glume. 

-Ai vrea să fie o glumă sau.. nu îți dorești să fie o glumă? a spus privindu-mă în ochii,apoi i-am închis căci știam amândoi adevărul. 

-Nu aș vrea să-..

-Voi rămâne,că vrei sau nu. A spus acum serios,încă privindu-mă.

Între noi erau acum două lumi,ceea în care eu rămân blocată și cea în care el mă trage spre el fără să realizeze. Era un salvator în flăcările iadului,apa ce aduce liniște în eocul mării. 

În timpul orelor,ne-am atins mâinile fără sa vrem dar reacția lui nu era atât de vizibilă ci aproape imună. 

-Cât despre proiect? l-am întrerupt când a deschis telefonul.

-Nu știu,unde vrei? Însă avem de luat acele cărți din bibliotecă,și să le înapoiez pe acelea. 

Am dar din cap,apoi i-am auzit vocea:

-Astăzi vi la mine,nu pot rămâne la liceu. Imediat cum luam cărțile plecam. 

Mi-am întors capul privind cerul albastru care ducea ușor nuanța de grii,totul devenea acum așa de ciudat.. oare,timpul avea să-mi arate ceva? 

Când ora de Istorie a sosit,vocea profesorului a făcut toată agitația din clasă să dispară. Era iubit,atât de iubit de toată lumea.. 

-Jungkook și Aysha,a spus domnul amândoi ridicându-se în picioare.

-Da,domnule? a răspuns el înaintea mea.

-Am nevoie de voi după ore,nu va voi lua mult din timp,promit. Ne-a zâmbit,deși aveam multe de făcut am acceptat căci nu voiam nici unul o problemă. Jungkook era și seful de clasă care avea grijă de tot ceea ce era supus lui. 

-Aysha.. a spus Jungkook după ce ne-am așezat.

-Stai liniștit,i-am soptit. 

Vom reuși să-l terminăm.

Când orele erau gata,am rămas amândoi,el încă pe telefon eu cu capul pe bancă. Până mâna lui ajunge pe spatele meu,făcându-mă să mă întorc instant.

-Te simți bine? a spus privindu-mă în ochii. 

Am dat din cap,însă știam amândoi că nu mă simțeam bine. 

-Scuze că trebuie să aștepți,a spus privind în altă parte. 

-Nu trebuie să-ți ceri scuze,Jungkook. 

A zâmbit,apoi a spus:

-Îmi întorci cuvintele,punându-și capul fix în privirea mea. 

La naiba,inima mea bătea,și am simțit cum rămân fără aer căci era ochii în ochii. 

-D-da,am spus și am atunci pași profesorului se aud,el retrăgându-se și făcându-mi semn să mă ridic. 

-Jeon vino cu mine,Aysha la fel și tu. 

L-am urmat pe profesor până în cancelarie. Unde au urmat o mulțime de foi de pus la locul lor,Jungkook a luat un teanc de foi pe care trebuia să le împărțim mâine colegilor iar eu niște acorduri pentru părinții noștrii.