Iubirea noastră secretă

18. Prima persoană din viața mea

Sunt trezită de o rază de soare ce bătea direct în ochii mei. Cu greu îi deschid și realizez că cineva mă ținea în brațe. Îmi aduc aminte de tot ce s-a întâmplat între noi și schițez un mic zâmbet. Ea chiar este aici cu mine. Îmi duc ușor mâna pe brațul său și plimb degetul de sus până jos, dar în așa fel încât să nu o trezesc. Dormea atât de frumos și tot ce voiam este să simt acest moment și să-l păstrez în memoria mea. Eryx începe să latre pe afară și începe să se miște, dar nu-mi dă drumul. Mijlocul meu încă era cuprins de mâna sa.

O sărut ușor pe frunte și atunci schițează și ea un mic zâmbet pe buze. Își menține în continuare ochii închiși, dar nu și intenția de a vorbi.

- Deci chiar s-a întâmplat...
- Da, chiar s-a întâmplat.
- Aș vrea ca acest moment să nu se termine niciodată.
- Pot avea eu grijă de asta.

Îmi ridic sprânceana și atunci o văd și pe ea deschizând ochii. Se uită puțin încruntată la mine și încep să râd.

- La ce te gândești?

Mă întreabă ea cu o privire provocatoare. Mă gândesc la multe, dar mai ales la ce s-a întâmplat aseară. Toate momentele revin în prezent și mă apucă o dorință mare de a repeta momentul.

- La asta.

Spun eu și o dau jos de pe pieptul meu ca mai apoi să o imobilizez ajungând peste ea. Îi țineam mâinile imobilizate. Voiam să-i privesc acel chip de înger, acei ochi care mă țin în transă și acea piele pe care și acum o simt în contact cu a mea. Momentul de aseară a fost unic. Numai pereții știu cât de intens și pătrunzător a fost.

- Vrei să continuăm ce am început aseară?
- Nu trebuie să o spui de două ori.

Îmi lipesc buzele de ale sale și las ca corpurile noastre să vorbească pentru noi. Formasem deja un limbaj al nostru, prin semne indirecte date de privirile și gesturile corpurilor noastre. Voiam să profit de fiecare secundă pe care o aveam alături de ea. Nu mă interesa ce urma să vină mai apoi. Acum era vorba doar despre noi și despre ce simțeam una pentru alta.

Într-un final am reușit să ne dăm jos din pat. Am pregătit micul dejun și am rugat pe cineva să vină după șopârla din camera fratelui meu. Lucrurile ei erau acolo și chiar dacă avea hainele mele, mai avea nevoie și de câteva lucruri de care eu nu dispuneam. O văd jucându-se cu Eryx și stau la distanță pentru a-i privi. Eram cea mai fericită în acest moment. Să-mi văd fata iubită oferindu-i afecțiune băiatului meu canin este tot ce mi-aș fi dorit. Își întoarce capul spre mine și îmi scoate un mic zâmbet. Mă apropii de ei și mă așez și eu pe iarbă. Acum Eryx primea afecțiune de la amândouă.

- Vreau să te întreb ceva.
- Sigur. Ce s-a întâmplat?
- Aseară ai ezitat la început. Vreau să știu de ce.
- Știi ce simt pentru tine. Să fim împreună ar fi îngreunat lucrurile și mai mult.
- Doar din cauza asta?

Nu înțelegeam întrebarea ei, pentru că undeva voia să ajungă. Îmi dau seama după felul în care m-a întrebat. Oare să-și fi dat seama că a fost prima dată pentru mine? M-am documentat mult despre această temă și deși nu am experiență, nu pot spune că a fost un dezastru. Dimpotrivă, a fost mai bine decât m-aș fi așteptat.

- Ce vrei să-ți spun?

Tăcerea ei îmi dăduse și răspunsul. În tot acest timp am avut o distanță între noi, dar trebuie să recunosc că mă cunoaște mai bine decât m-aș fi așteptat. Asta înseamnă că a stat și m-a observat. Exact așa cum am făcut și eu cu ea.

- Nu voiam pentru că ai fi fost prima persoană din viața mea. Și când se întâmplă cu persoana pe care o iubești este mult mai greu.
- Ești atât de pură. Și eu am fost atât de oarbă.
- Nu ai fost oarbă. Eu am fost cea care nu și-a lăsat sentimentele la vedere. Nu puteam să risc.
- Ești mai puternică decât am crezut că poți fi.
- Situația te învață să fii puternic. Numai eu știu cât am luptat împotriva acestor sentimente, cât am îndurat, cât le-am refuzat. Dar ajungi în punctul în care nu mai poți să o faci. Vrei doar să le arăți, chiar dacă poate aduce schimbări care nu mai au cale de întoarcere. Am cedat aseară pentru că nu am mai putut lupta împotriva acestor sentimente. Să știu că îmi corespunzi mi-a dat o anumită siguranță, speranța că poate fi ceva între noi. Dar ne vom trezi imediat din acest vis pentru că realitatea noastră este diferită și știi asta.
- Putem schimba asta.
- Ai fi dispusă? Eu nu am nimic de pierdut, dar tu?

Ezită să-mi răspundă și știam, știam că această schimbare îi v-a schimba viața pentru totdeauna. E fata perfectă, nu ar îndrăzni să-și mânjească numele cu așa situație.

- Tot ce știu este că ce am trăit cu tine a fost incredibil și nu vreau să pierd asta. Lari, de la primul sărut ești întipărită aici.

Îmi spunea ea punând mâna pe frunte. Se gândește la mine, așa cum și eu mă gândeam la ea. Mai ales de la acel sărut, care a trezit în mine și mai multe sentimente.

- Și aici...

Îmi spune luându-mi mâna și punând-o pe inima sa. Bătea ca nebuna, exact ca a mea de fiecare dată când o am aproape.

Un val de emoții mă cuprinde și tot ce vreau este să o sărut, să o simt din nou și să nu-i mai dau drumul. Îi mângâi ușor obrazul şi îi dau părul după ureche. Mă apropii de ea să o sărut și un claxon îmi pune stop. Mă uit spre poartă și văd cum mașina fratelui meu se îndreaptă spre noi. Cad cu picioarele pe pământ și pun distanță față de ea. Visul nostru se rupe când el se apropie de noi și o ia în brațe, sărutând-o pe obraz, ea întorcând capul atunci când s-a apropiat de ea. Gest făcut ca eu să nu mă simt aiurea. Dar era în zadar. Scot un mic zâmbet și îi las singuri, mergând ori unde altundeva doar să nu-i văd împreună. Pentru că durea, mai ales după noaptea pe care am petrecut-o împreună.