Joc periculos

12

Kai

A trecut o săptămână de când nu am mai vorbit cu Ella. Uneori o vedeam pe geam când își căuta cheile și nu le găsea sau când citea ore întregi, dar vreau să o las în pace pentru că nu e pregătită pentru lumea aceasta, nu e pregatită pentru lumea mea. Însoțit de câțiva dintre cei mai de încredere oameni ai mei, mă îndrept spre avionul meu privat. Planul meu este să ajung în Dallas unde vreau să-mi extind afacerea. Sunt unul dintre cei mai temuți și respectați indivizi din lumea interlopă, iar acum singurul lucru pe care îl am în minte este să ocup cel mai mare cartel din Dallas. Cartelul este condus de un lider misterios a cărui identitate este cunoscută doar de câțiva oameni. Trebuie să ajung în fruntea acestui imperiu ca să pot controla traficul de droguri și să domin întreaga piață. Intru în avion, iar Ben și Michael mă urmează. Ne așezăm pe scaune și așteptăm să pornim. În mintea mea totul se desfășoară conform planului, iar nerăbdarea mă cuprinde înainte de a vedea cum se desfășoară această colaborare. Nu am încredere în liderul cartelului, dar sper să plec din Dallas fiind partenerul său, dar dacă lucrurile nu merg conform planului atunci el va ajunge cu un glont în cap.

- Nu crezi că intermediarul cartelului ne va trage pe sfoară ? mă întreabă Ben.

- Nu, pentru că asta ar însemna război și știe că nu-l va câștiga. Nu am o presimțire tocmai bună în legătură cu liderul, dar cred că totul va fi bine. Tu oricum vei sta la hotel, Michael și ceilalți oameni mă vor însoți.

- Vin cu tine, Kai !

- Nu vii cu mine și am încheiat subiectul. Nu vreau să mai stai o săptămână în comă și în plus nu ți-ai revenit complet.

- Bine, dar să ai grijă, oamenii săi sunt în stare de orice.

- La fel și eu, pentru mine nu trebuie să te temi. Știu ce am de făcut dacă lucrurile nu merg cum trebuie. spun, iar apoi fiecare dintre noi nu mai spune nimic

******

După câteva ore avionul aterizează în Dallas, iar echipa mea și cu mine ne pregătim să pășim pe noul teritoriu. Ne dăm jos din avion, iar în fața mea văd 3 mașini așteptându-ne gata de plecare, 2 s classuri și un g class. Mă urc în partea dreaptă a g classului, iar Michael în partea stângă la volan. A vrut prea mult să-l conducă el așa că i-am făcut pe plac, așa ar fi făcut și Ella. Chiar dacă nu am mai vorbit cu ea, oamenii mei sunt cu ochii pe ea zi și noapte. Poate sunt un psihopat, dar dacă i s-ar întâmpla ceva aș da foc lumii pentru ea. Primul s class pornește la drum, iar noi îl urmăm. În spatele nostru este Ben în celălalt s class. Echipa mea a insistat să fiu în mașina din mijloc să nu pățesc nimic, dar știm cu toții că nimeni nu ar avea curaj să mai tragă în mine după cele întâmplate la New York. Am creat un masacru. Chiar dacă i-am spus Ellei că nu sunt un criminal, cu toții știm că nu e bine să crezi un cappi ti tutti capi, nu? I-am ucis pe toți și nu am mai lăsat nimic în urmă. Din momentul în care și-au îndreptat arma spre mine știau că sunt morți. Erau oamenii lui Roger deoarece nu am acceptat ca el să vândă și pe teritoriu meu în Mexic. Credea că mă voi speria și voi accepta, dar s-a înșelat amarnic. Mă voi ocupa și de el personal și nu va fi o moarte ușoară. Va fi o moarte cum nimeni nu și-a putut imagina vreodată.

Observ că orașul este diferit de New York. Atmosfera este mai liniștită, dar în același timp simt o tensiune în aer. Este clar că Dallasul trebuie să fie al meu, iar nimeni nu-mi va sta în cale să-mi duc planul la bun sfârșit. Ben rămâne la hotel, iar noi mergem spre locul întâlnirii. În cele din urmă ajungem la locul stabilit, unde mă așteaptă baronul cartelului cu care întenționez să închei afacerea. Mă dau jos din mașină, iar oamenii mei mă urmează. Deschid ușa și intru înăuntru. Sunt întâmpinat de un grup de bărbați înarmați până în dinți. Ei se dau la o parte ca să pot trece, iar în mijlocul lor se află liderul cartelului, un bărbat în vârstă, cu părul alb și ochi mai reci decât gheața. Simt o undă de respect din partea lui, dar și o neliniște deoarece văd în el un adversar fără milă.

Liderul cartelului mă fixează cu privirea analizându-mi fiecare mișcare și expresie. Se așează și îmi face semn să mă așez și eu. După câteva momente de tăcere tensionată, rupe tăcerea vorbindu-mi cu o voce gravă și autoritară.

- Kai, am auzit multe despre afacerile tale. Nu sunt ușor de convins și nu știu dacă pot avea încredere. îmi spune bătrânul și nu-l învinovățesc pentru că nu sunt de încredere cu cine nu merită.

- Sunt onorat să fiu aici și să discutăm despre o posibilă colaborare între noi. Sunt convins că putem obține multe beneficii dacă lucrăm împreună, dar partea cu încrederea e reciprocă din moment ce nu vă știu nici numele.

- Trebuie să înțelegi că nu am obiceiul să mă aliez cu oricine.

- Eu nu sunt oricine.

- Am construit acest cartel cu mult sânge și multă sudoare și nu vreau să-l pun în pericol.

- Îți respect ambiția și munca depusă, dar gândește-te la avantajele pe care le-am avea împreună. Ambii am avea mult profit și ocazia de a ne alia, nu vine în fiecare zi. Putem consolida poziția cartelului tău și putem extinde afacerea în mod semnificativ. Suntem puternici individual, dar împreună putem fi de neoprit.

- Ai un punct, Kai. Ai vreo propunere concretă?

- Propun să ne concentrăm pe transporturile de droguri și să ne asigurăm că avem controlul asupra întregului lanț de aprovizionare. Voi aduce resursele și conexiunile mele din New York și dacă totul merge bine, voi apela și la cele din Mexic și Italia, iar tu vei aduce expertiza și influența ta în Dallas.

- Sună interesant, dar nu mă convingi doar cu vorbe. Vreau rezultate. Ce garanții îmi oferi că nu mă vei trăda sau că nu vei încerca să preiei controlul complet?

- Nu vei știi, va trebui să ai încredere în mine, la fel cum va trebui să am și eu în tine. Dacă aud că vrei să mă trădezi, te omor cu mâna mea și știi că sunt în stare chiar dacă aș da startul unui război.

- Foarte bine, Kai. Voi accepta propunerea ta, dar ai o săptămână la dispoziție să-mi transporti marfa. Și vreau din aia scumpă că am auzit că nu-ți plac lucrurile ieftine.

- O săptămână să fie atunci. spun eu.

- De acum încolo poți să-mi spui Carlos, doar persoanele în care am încredere îmi știu numele.

- Bine Carlos, mai avem câteva condiții de dezbătut.

Discuția noastră continuă în detaliu, stabilind termenii și condițiile parteneriatului nostru. În cele din urmă ajungem la un acord și ne strângem mâna în semn de înțelegere. Cu toate acestea nu-mi place de Carlos, nu-mi dă deloc un sentiment de încredere. Cred că am dat de dracu în persoană.

Hei dragii mei !!! Acesta este finalul capitolului 12, sper să vă placă !!! Vă mulțumesc pentru toată susținerea și pentru toate mesajele pozitive !!! Sunteți cei mai tari !!! ❤️❤️❤️❤️❤️
Tot ce scriu în această carte este FICȚIUNE și nu este nimic real ! 🫶🏻