Prețul libertății

4

Surmene Trabzon, Turcia

Odată pășind pe malul pietruit, Hasret trăsese aer adânc în piept și o luase la pas; nu cunoștea nimic,dar odată ajunsă în mahala, totul i se părea ca acasă.

- Hasret!

Se întorsese spre posesoarea vocii, văzând o fata tânără ce își striga fiica, o privise pe micuța copilă cu parul roșcat,exact ca al ei,doar că culoarea ochilor era diferită.

- Of mămico, de ce dispari mereu?

- Dar....mami... mă jucat cu Seher și Zehra.

Tânăra femeie și Hasret, făcuseră contact vizual, moment în care aceasta începuse să plângă.

- Mamă! Mamă! Vino repede!

Femeia in vârstă din fața ușii o privea pe Hasret cu lacrimi in ochi, venind grăbită langa ea și luând-o in brațe.

- Hasret.... îngerașul meu.....

Izbucniseră in plâns, Hasret o ținea strâns în brațe,pe când tatăl acesteia,cel mai crud om, o privea cu scârbă.

Îmbrăcămintea pe care fata o purta,nu era tocmai ideală, atrăgând atenția celor din mahala.

- Hasret,haide in casă.

Odată așezată pe vechiul scaun din bucătărie,fata începuse să le povestească fiecare moment pe care l-a trăit.

- Și spui că acel bărbat era bogat,nu?

- Da!

- Și de ce n-ai rămas cu el? Ești toanta, Hasret?

- Merve! Nu tipa la sora ta! Dragostea cu sila nu se poate.

Lacrimile îi curgeau pe obraji; Akin o vânduse, Merve ii scotea ochii, tatăl ei o ura, Vardis o căuta. Doar mama ei și Nikos îi erau aproape.

- Și cu îmbrăcămintea asta? Ce-i?!

Își privise rochia verde pe care o purta, apoi își ridicase privirea spre tatăl ei. Avea o privire atât de rece , încât ar fi înghețat orice urmă de foc.

- Vino să te schimbi puiule.

Își urmase mama în liniște, acum își dăduse seama de ce ajunsese la orfelinat; casa in care locuiau, era una mică, cu pereți crăpați și cu o mică soba ce încălzea toate cele 3 camere.

Se așezase pe micuța canapea, plângând; strânsese hainele în mâini, speriindu-se de bâzâitul telefonului.

"Te voi găsii, iubito. Nu o să scapi de mine!"

Izbucnise în plâns, era conștientă că o va găsi și atunci,orice cale de scăpare nu o va m-ai ajuta.

Îmbrăcase rochia mamei ei, legându-și parul pe care îl strânsese cu baticul; își trăsese in picioare dresurile negre și peste , șosetele de lana.

Trecuseră câteva luni de când Hasret se reîntorsese lângă familia ei; era fericită cu puținul pe care îl aveau dar și împăcată cu ideea că Vardis nu a mai căutat-o.

- Femeie! Am o super veste!

- Spune.

- Hasret,o mărităm! Am dat-o definitiv, scăpăm de ea!

La auzul acelor cuvinte, Hasret scăpase mătura din mână, înghițind in sec. Câteva lacrimi sărate ii pătaseră obrazul palid.

- Ce?! Copilul meu s-a întors după atâta timp și tu vrei să o măriți?!

- Nu comenta! Ce o să faci cu ea in casa? Și așa una are copil cu altul, cu ea ce faci? O măriți cum le-ai măritat și pe celelalte trei.

O bătaie în ușă ii atrăsese atenția bărbatului, deschizând ușa. Odată ce își îndreptase privirea spre ușă, Hasret, ar fi vrut să sară pe geam și să fugă unde vede cu ochii.

- Intrați!

Vardis ii făcuse cu ochiul fetei, arătându-i că nu o va lăsa să scape de el, niciodată.

- Deci , cum am vorbit, puteți să o luați de astăzi, dar mai întâi bani.

În timp ce Vardis număra banii, Hasret se aruncase la picioarele tatălui ei, implorându-l să nu o expedieze înapoi în Grecia.

- Tată, te rog, te implor, nu mă trimite cu el! Nu o face ,nici nu-l cunoști!

O împinsese cu piciorul, moment în care Vardis,îl apucase de guler pe tatăl acesteia.

- Ți-am dat bani frumoși pe ea,doar eu am dreptul să îi fac ceva!

O apucase de mână târând-o după el, o privea doar cu coada ochiului cum suspina lângă el,ca mai apoi să o aducă în fața lui.

- Ți-am spus că o să te găsesc, dar nu m-ai ascultat.

- Iartă-mă....te rog iartă-mă...

O luase în brațe, mirosind-o, îi era dor de mirosul ei, iar acum, își promisese că nimic nu o să-i mai despartă vreodată.

- Nu o să te rănesc,nu aș putea,te iubesc prea mult.

A-și dori părerile voastre.
❤️❤️