Prețul libertății

9

California, SUA

In dimineața de 20 martie, Hasret și Dimitri se aflau în fața noii lor locuințe, erau amândoi, umăr la umăr.

Hasret pășise prima cu dreptul,fiind urmată de Dimitri care pusese bagajele jos. Îi vedea fericirea pe chip și îl încânta ideea că o făcuse atât de fericită și împlinită.

- Dimitri?

- Da?

- Nu credeam niciodată că voi fi liberă, iubita și atât de împlinită. Credeam că viața mea se va sfârși in Grecia și că acolo îmi e sfârșitul.

- Drumul spre fericire e anevoios,dar niciodată un drum spre succes nu v-a fi niciodată drept.

Îi zâmbise în timp ce își prindea părul, pregătind-use să despacheteze.

Cuvintele lui Dimitri îi răsunau in minte și avea dreptate. Își cunoscuse părinți dar văzuse adevărată față a tatălui ei, văzuse și adevărată față a "celui mai bun prieten" și adevărata față a omului înrudit de sânge, când vine vorba de bani.

Și știa că în ziua de azi,orice se cumpără cu bani și că iubirea e greu de obținut. Simțise pe propria piele ceea ce se aude la știri, simțise cu este să fi obligat să iubești și că frica este singurul sentiment in acel moment.

Dar înaintând in viața,descoperi și persoane bune,cu un suflet curat și nevinovat care au pășit în aceea lume din cauza unor prostii.

Îl privea acum pe Dimitri,care îi arătase că există și persoane bune, într-o lume atât de rea. Văzuse omul acela minunat ce ii luminase viața, făcând ceva de mâncare,cu șorțul legat de brâu.

- Îți stă tare bine așa.

- Serios?

- Da!

O sărutase pe frunte părintește, ștergând-ui lacrimile de pe obraji.

- Comoara mea.

- Mă faci să roșesc!...

O trăsese in brațele sale, jucându-se cu părul fetei. O ciupise, mușcase, sărutase și toate astea ca să ajungă cu semne pe picioare din cauza făcălețului.

- Mă mai muști, Dimitri?

- Nu! Mi-a ajuns.

În aceeași seară, ieșiră să ia cina la unul dintre restaurantele cunoscute de ea. Hasret purta o rochie albastra,iar Dimitri își asortase cămașa cu rochia ei.

Se vedea ca se iubesc, oricât de rău ar fi fost Dimitri in trecut, acum părea că era un înger pentru micuța Hasret.

- Ști cât de mult te iubesc?

- Da.

- Te iubesc mai mult de atât.

Îi zâmbise cald și o luase în brațe, sărutându-i nasul . Se strâmbase la el, întoarcându-și privirea, văzând persoana pe care o ura cel mai tare.

Akin, fratele ei,avea la braț o blondă ce îl însoțea înăuntrul restaurantului.

- Fratele tau?

- Da...

Îl apucase de mână, intrând se așezând-use la o masă mai retrasă. Mâncaseră în liniște iar când să plece,o mână o întorsese, privindu-și fratele în ochi.

- Bună,Akin.

- Tu nu trebuia să fi in Grecia?

- Acolo ați fi vrut voi! Fiindcă ați încasat bani frumoși pe urma mea!

Îi dăduse mâna la o parte, ieșind cu Dimitri de mână.

- Acum toți știu că te-ai întors.

- Puțin îmi pasă, îi urăsc! Dacă nu m-ar fi dat,nu aș fi trecut prin atâtea și poate că te întâlneam mai devreme.

O strânsese în brațe, sărutându-i părul. Îi plângea în brațe, simțind că i se rupe sufletul de durere.

- Nu plânge, puișor...nu se merită.

Îi ștersese lacrimile amare,iar picăturile de ploaie îi udaseră părul,ce i se lipea de față.

- Să mergem acasă.

- Prea mult pe ziua de azi...

O iubea atât de mult, încât i se rupea inima când o vedea plângând. Era femeia pe care o iubise după mama lui, era totul pentru el și nu ar fi lăsat să i se întâmple ceva rău.

A-și dori părerile voastre! ❤️