21 ianuarie 2023

37 5 1
                                    


   Când am avut timpul necesar pentru a ajunge ceea ce sunt acum? O cutie închisă, plină de antichități si vicii; o găleată de smoală, un creion neascuțit sau, mai bine spus, produsul propriei mele minți izolate, în interiorul căreia se afla o singură persoana. Si deși îmi e de ajuns, vreau să mă pot integra undeva. Fac parte din vid, mă arunc în neant zi de zi, însa unde sunt ceilalți oameni? Simt că nu ma vor, simt că nu îi vreau... Mă aflu in interiorul brut, adânc și vivid al goliciunii pure. Așa cum ceilalți sunt produsul societății, mi-aș dori ca si eu sa încetez să mai fiu produsul izolării mele. Mă doare, căci ma dezmembrez bucată cu bucată de fiecare data când îmi reamintesc că, deși cu toții suntem un fir de praf in univers, eu nu reprezint nici măcar atât. Nu știu ce sunt, nu îmi pot da un scop si asta îmi mănâncă din ființă.

   Sunt prinsă în interiorul goliciunii.

La un moment datUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum