La un moment dat

Baliverne, 18 august 2023

Si-am stat atunci si-am contemplat, la numele ce candva era neinfricat. Concluzia la care am iesit, e ca in prezent sunt doar un necioplit. O manipulatoare a timpului, un ecou al durerii, un tipat al adictiei si nimic mai mult. Tu ai un viitor, maine-poimaine vei fi tot ceea ce ai cladit de-a lungul anilor. Noroc, sanatate, ambitie, motivatie, fapte, vitejie, oua ochiuri benedict, flori udate regulat, nuante de culori neinventate si nemaivazute de ochiul uman; un amestec de chipuri asimetrice, ce ambiantal se preschimba in simetrie pura la fiecare colt cotit al strazilor acum reparate, dupa ani si ani de incercari esuate. Te vei simti ca marmura cioplita de Michelangelo si vei urca pe Capela Sixtina in visele vivide, iar orice chip de arta va fi abstracta si sublima. Sau cine stie, surealismul din vocea ta iti va inspira stramosii sa viseze la mai mult si mai mult, le vei injecta in vene materialismul si superficialitatea de care ai dat candva dovada, acum fiind usor expirata, insa consumand din ele flamand inca. Am inceput cu dreptul, te-am divinizat si ti-am ridicat ego-ul catre al noualea cer, dar viitorul tau e intr-adevar atat de bine contrastat decat al meu? Sunt o epava esuata, la fund ma cobor, am descoperit specii noi de meduze de marimea balenelor si ma hranesc cu rugina, timpu-l nu-l stiu si am ramas o enigma, dar scriu o scrisoare in speranta ca voi fi gasita, si in loc sa cer ajutor scrijelesc plictisita. 18 august 2023, psihoze luminoase...aud voci ce-mi spun sa ies de-aici pana nu devin oase; o brigada de salvamari ma asteapta pe barca, ma scot din epava si ma destram toata. Praf de lapte; am nevoie de praf de lapte pana nu innebunesc, esti multumita unde te-au adus deciziile, materialismul si ceea ce acum citesc? Vei ajunge ca ei candva, Alexandra. Doar ca inainte de asta vei gusta moartea din nou si din nou, pana nu te inveti minte si vei ajunge-ntrun cavou. Cu flori de mac deasupra ta, un preot straniu cu rugaciuni pagane te va pata, iar apoi ce? Crezi ca vei renaste din nou si vei fi ca ei, niste monstrii tinuti in frau de sistem si goi de idei? Bafta cu viata ta de acum, te las sa te gandesti in timp ce tigara se face scrum, dar tine minte ca esti deciziile pe care le faci, iar cele de acum te tin pe loc si sunt pline de draci. Curata-te de impulsivitate si revino-ti la normal, de cativa ani tot ce faci e sa apesi pe butonul banal; crezi ca esti diferita sau vreo raritate? Caci eu te vad ca pe restul, o puzderie de ganduri spalacite, defuncte si cu clor frecate. Ai fost la nebuni si ai realizat, lumea din afara cladirii e mai ticnita de fapt... sa fie asta motivul pentru care nu iesi afara? Sau e doar adictia ce mananca din tine ca o cioara? Stai in pat toata ziua si nimic nu faci, plangi dupa doua zile daca nimic nu tragi, iti tragi logodnicul in jos si il molipsesti cu depresia ta, iar sfaturile oricui intra pe urechi si ies pe altundeva. Nu asculti de nimeni si singura ta motivatie, e sa stai in casa si sa tragi pe nas, scriind pe hartie; poezii de cacat si proza dintr-o prafuita cutie.