Zece secunde pana la impact #5 (seria Pana la sange)

5. In apararea mea...

Alice

Nu, nu eu eram in depresie, tu erai!
Eu doar nu mai gaseam motivatie sa fac nimic. Sau, ma rog, aproape nimic, pentru ca razbunarea ma scotea chiar si din depresie.
Reece credea ca ma poate controla? Am renuntat la facultatea de rahat la care mergeam, am renuntat la slujba de rahat pe care o aveam, am renuntat la apartamentul de rahat in care locuiam. Nu eu am spus despre ele ca sunt de rahat, ci Reece, si nu renunțasem la ele nu pentru ca am vrut ci pentru ca n-am avut de ales.
Dar Reece nu avea nici un motiv logic pentru care sa ma controleze in interiorul casei si in patratica in care cineva din familie ma putea supraveghea. Era si casa mea, nu? Puteam sa fac ce vreau, nu?
Așa ca in acea după-amiaza superba de septembrie, in acea duminica in care aproape toată familia Da'Vierr împreuna cu anexele se adunasera in jurul mesei, eu am coborât tantosa din camera mea după ce facusem un dus cu nimic altceva pe mine inafara celui mai minuscul costul de baie pe care il putusem găsi. Profitam din plin de absenta tatei. Am traversat sufrageria sub privirile consternate ale tuturor si am ieșit in curtea din spate.
Era mult prea frig pentru o baie in piscina. La naiba, era atat de frig incat nu puteai iesi fara haine lungi, dar am strans din dinti si m-am apropiat de sezlonguri. Mi-am intins un prosop pe unul dintre ele, m-am intins pe burta si apoi mi-am scos sutienul pe care l-am aruncat pe undeva pe jos.
N-a trecut mai mult de un minut pana când a aparut comitetul de execuție. Trei persoane, mi-am dat eu seama după pasi, fara sa trebuiască sa ma uit macar.
-Puteti sa va dati mai in spate? Stați in soare, am spus intorcandu-mi capul in directia opusa lor.
-Care soare, Alice?! Scrasni Reece printre dinti. Urmeaza sa ploua! Tu chiar ai luat-o razna de-a binelea?!
-Presupun ca ai reușit sa ma innebunesti pana la urma, Reece. Felicitari, toate astea sunt meritul tau!
-Pune ceva pe tine si treci in casa, Alice, imi spuse Jarred inainte de a apuca Reece sa comenteze. Te comporti ca o psihopata.
-Sunt aproape sigura ca tu nu ai nici un drept sa imi spui așa ceva, Jarred. Poate Wes, dar tu sigur nu, am pufnit intorcandu-mi capul spre ei.
-Alice, ofta Weston lung. Ali. Surioara mea, frumoasa mea, te rog frumos, in numele decentei, pune dracului ceva pe tine!
Am chicotit amuzata si m-am ridicat numai putin, cat sa imi scot ochelarii. Toți trei si-au intors privirile in directii opuse, Wes in stanga, Jarred in dreapta, iar Reece in sus, spre cer, cautand probabil ajutor divin.
-Încă ii am pe șobolanul ăla si pe prietena ta dubioasa, Alice, ma avertiza Reece clocotind de furie. Cu care dintre ei ar trebui sa incep, huh?!
-Nu știu cu care dintre ei o sa începi, Reece, dar știu cu care parte a corpului tau o sa incep eu dacă te atingi de un fir de par de-al oricăruia dintre ei! Am țipat sarind in picioare cu nimic altceva care sa-mi acopere sânii inafara de propriile mele maini.
Am smuls prosopul de pe sezlong si mi l-am infasurat in jurul pieptului. Era suficient de lung incat sa ma acopere pana sub fund, nu ca n-ar fi văzut deja toata lumea tot ce era de văzut.
Chiar atunci perdeaua de la sufragerie a fluturat in vant si mama a ieșit din casa mai ceva ca un uragan. S-a oprit acolo unde se termina terasa si incepea gazonul tuns milimetric.
-Alice Da'Vierr, ti-ai pierdut complet mințile?! Urla ea aruncându-si mainile in aer.
-Tot continuați sa-mi spuneti asta, am pufnit eu aroganta. Voi ati insistat sa ma intorc aici, nu-i așa? Si când insistentele nu au funcționat ati trecut la avertismente, apoi amenințări, după care manipulare si in final santaj! Acum e vina mea?!
-Alice, scrasni Reece din dinti. Sari calul. Rau de tot! Încetează, chiar acum!
-Ca dacă nu, ce?! Ai vrut sa renunt la facultate, sa renunt la slujba, sa renunt la locuința mea, sa renunt la viata mea si sa ma intorc aici, am țipat aruncându-mi mainile in aer. Iata-ma aici, sub ochii voștri, ușor de tinut sub observatie si control.
-Sigur, pufni Jarred clatinand din cap si hohotind deloc amuzat. Ești la fel de tinut sub control precum o bomba nucleara.
-Si încă n-ai văzut nimic, l-am asigurat eu facandu-i cu ochiul.
-Zău? Intreba Wes încrucișându-si bratele peste piept. Ce poți face mai mult decat ai făcut deja, Alice? Serios, cat de departe esti in stare sa mergi?
M-am uitat lung la el. Chiar m-a întrebat asta?
Foarte bine, m-am gandit. Provocare acceptata.
-Bravo, Weston, tipa Reece când am trecut aproape in fuga pe langa ei. De ce ii dai apa la moara, tampitule?!
-Eu ii dau apa la moara?! In primul rând, din cauza ta se poarta așa, Reece! Tu i-ai răpit prietena si blestematul de câine!
Am trecut si pe langa mama care n-a apucat nici macar sa clipeasca, am fugit in casa si am închis usa ce dădea in curtea din spate. Weston voia sa stie ce mai puteam face? Nici eu nu știam, deci o sa aflam cu totii in același timp!
-Alice! Tipa Reece lovind cu pumnul in geam. Deschide in clipa asta!
I-am intors spatele si am scanat rapid incaperea. Masa era stransa, aproape toată lumea se imprastiase iar eu aveam nevoie de o idee rapida pentru ca n-avea sa le ia mult sa intre in casa pe usa din fata.
Sa sparg decoratiunile? Nu, prea copilăresc.
Sa dau foc mesei? Jarred era cel piroman, nu eu!
Sa răpesc unul dintre copii? Doamne Sfinte, chiar m-am gandit la așa ceva?!
Apoi i-am văzut, pe Luca si Alex stand pe canapele, zgâindu-se la mine ca la a opta minune a lumii. Luca? Nici gând.
Dar Alex era victime perfecta!
Așa ca sub țipetele lui Reece si Wes de pe terasa, insotita de privirile foarte curioase si circumspecte ale lui Luca, am pornit direct spre Alex, fixându-l cu privirea, fara sa ezit nici o clipa.
M-am aruncat in bratele lui, cu câte un genunchi de-o parte si de alta a soldurilor lui, l-am prins de par si i-am tras capul pe spate.
Apoi l-am sarutat.
Bietul nefericit n-a avut timp nici macar sa înțeleagă ce mama dracului fac! Usa de la intrare s-a trântit, tocurile mamei au rasunat in toata casa cat s-a dus tinta in bucătărie, in același timp in care cineva a lovit usa de la terasa atat de tare incat am crezut ca o sa se sparga.
Alexander Marshall era in soc, sau cel putin asta credeam eu. Atat de socat incat n-a putut nici sa ma respingă, nici sa-si tina gura inchisa când mi-am împins limba prinde dintii lui. Avea un gust placut, de menta si alcool. Mi-a placut.
Am auzit in treacăt agitatie si zgomot pe langa mine, dar n-am inteles ce se întâmpla, caci cineva a încercat sa ma tragă de pe Alex iar eu m-am prins mai strans de el si...
Si apoi prosopul de pe mine a disparut.
-Weston! Urla Reece la capatul răbdărilor.
-Nu asta am...Doamne!! Urla si Wes scos din minți.
Eu n-am făcut decat sa ma lipesc mai tare de Alex, iar el n-a făcut decat sa-si aseze mainile pe spatele meu si sa ma ajute sa-mi ascund pieptul de ceilalti. In tot timpul asta limba mea era încă in gura lui si se mișca ademenitoare, dar ticalosul nu dădea nici un semn c-ar vrea sa imi răspundă.
-Alex, spuse Jarred sfasiat intre furie si frustrare. Omule, nu vreau sa te omor, pentru ca Anastasia o sa ma omoare pe mine după aceea, dar o sa te bat de-o sa îți sune apa in cap.
Am chicotit amuzata in gura bietului Alex. Mi-am desprins buzele de ale lui si mi-am lasat capul pe spate, razand in hohote isterice.
-Alice, isi drese Luca glasul, ești in regula?
El se intorsese cu spatele pe canapea, la cel ca si fratii mei care stăteau in picioare. Ei pareau ca nu ar fi in regula.
-Da, am chicotit eu. Defapt, dacă vreti sa știți, nu m-am mai distrat atat de bine de-o vesnicie, am mai adaugat.
-Da-te jos de pe Alex! Urla Reece innebunit. Si pune prosopul ăla nenorocit pe tine, mama dracului!
Mi-am dat ochii peste cap si m-am uitat la Alex. Era ciufulit in urma atacului meu si avea buzele putin rosi, dar in rest parea complet neimpresionat de prestația mea de Oscar.
-Va trebui sa inchizi ochii, i-am spus clipind des.
-De ce? Ai devenit pudica in ultimul minut? Ma intreba relaxat, cu mainile calde încă pe spatele meu rece de la sesiunea de bronzat sub nori.
-Marshall! Scrasni Weston printre dinti. Nu intinde coarda, baiete!
-Inchide ochii! Tipa si Jarred. Inchide naibi ochii, Alex, sau ti-i scot.
-I-am închis, spuse el, uitându-se fix in ai mei.
O provocare muta, o citeam in sclipirile verzui ale ochilor lui deloc închiși. O sa accepți? Parea ca ma intreaba. Am zâmbit amuzata. Serios?! Doar atat putea?
-I-a închis, am spus si eu, tare si clar, fara sa-mi desprind privirea dintr-a lui.
Mainile lui au alunecat pe spatele meu in jos, apoi pe talie si solduri. M-am tras numai putin inapoi, atat cat sa-mi acopar sânii cu o mana inainte de a ma ridica. Nu acopeream mare lucru, dar tot era mai bine decat nimic.
-Mișca-te mai repede! Suiera Reece lovind cu piciorul in pamant ca un animal turbat.
M-am ridicat de pe Alex fara sa-mi dezlipesc ochii de la el. Bine, poate ca totuși arata destul de bine, cu ochii aia cameleonici si buzele voluptoase si moi, după cum aflasem, si maxilarul puternic... in regula, nu arata doar bine ci foarte bine, dar era la fel de nesuferit si rau ca fratii mei si era mult prea băgat pana in gat in familia mea, așa ca oricât de tentant ar fi fost, preferam sa zic pas. In plus, tipul era mult mai mare decat mine!
M-am aplecat si am cules prosopul de pe jos, apoi mi s-am infasurat in jurul pieptului având grija sa nu ii dezvălui mai mult decat oricum văzuse deja.
-Haide odată, ce durează atat?! Intreba Weston din ce in ce mai agitat.
M-am aplecat spre Alex si mi-am sprijinit palmele pe cospsele lui. I-am zâmbit drăgălaș. Nu mi-a răspuns la zambet.
-N-am vrut sa îți creez neplăceri, i-am spus aparent inocenta. As fi făcut la fel cu oricine ar fi fost in locul tau.
-Nu mi-ai creat nici o neplăcere, Alice. Tot ce ai făcut a fost sa-ti dai singura foc la valiza, scumpo, imi spuse ranjind si imi facu cu ochiul.
N-am inteles ce a vrut sa zică, dar atunci când mi-am îndreptat spatele si m-am intors spre fratii mei, toți trei erau deja gramada pe mine, furiosi din cale afara, uitându-se fiecare in ochii mei cu priviri care mai de care mai maniacale.
-In apararea mea, tot ce s-a intamplat aici e vina lui Weston, am spus inghitind in sec. El m-a întrebat ce pot sa fac!