5

75 7 0
                                    

Hyunjin îmi pare destul de cunoscut și asta este ciudat ca eu nu am văzut niciun om doar pe mama și tata...... cu excepția ....

F: Tu ești!
H: Ce?
F: Tu ești băiatul cu care vorbeam când eram mic. Băiatul cu care vorbeam prin biletele.
H: Nu știu despre ce vorbeați
F: Ba sti foarte bine
H: Felix chiar nu știu despre ce vorbesti
F: Tu erai pârâtul acela brunet cu care vorbeam aproape in fiecare zi prin bilețele. In ultima zi in care te-am văzut mi-ai dat un bilețel in care scria ca îmi promiți ca in ziua in care fac 18 ani o sa te întorci inapoi la mine și o sa trăim Fericiți împreuna. In ăștia 10 ani nimeni nu a mai venit pe aici, nimeni nu a gasit acest turn, nimeni nu stia de existența lui.... doar tu știai de el. In 2 zile fac 18 ani și acum ai venit așa cum mi-ai promis.
H: Nu ma așteptăm sa te găsesc dar tot am venit aici cu speranța de a te găsi.

Îl iau in brațe pe Hyunjin cât de strâns am putut. Eram atât de fericit sa îl văd iar pe băiatul care mi-a făcut copilăria mai fericita.
Intr-o zi când eram la fereastra am văzut un băiat înalt cu parul negru. Începusem sa vorbesc cu el prin biletele, eu aruncam hârtia de la fereastra și el cu o praștie le arunca înapoi și așa am reușit sa comunicam in fiecare zi timp de 2 ani fără sa ne prindă nimeni.

H: Ma bucur ca acum te pot vedea mai aproape  și ca te pot tine in brațe rază de soare

H: Ma bucur ca acum te pot vedea mai aproape  și ca te pot tine in brațe rază de soare

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Promisiunea rămâne promisiuneUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum