McBajack esti tu, si sunt eu. McBajack suntem toti.
In textele ce urmeaza, vom vedea cum McBajack coboara si urca prin mulțimile de dimensiuni ce le conține viața unui om. Viața, mintea si proiecția lor in univers, Astralul. Ceva subtil, ceva țipăt...
Sau, imi da creierul pe dinafara... Bine ati venit, la groapa de gunoi, la carnavalul cerebral.
Scris la foc automat, insomniac si prins intre gand si gand, strivit de ele, consumat de catre fixisme fantome. Have fun, in cosul de gunoi al creierului meu, unde sensul isi ia vacanta.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Man ce instincte au mamele... Impresionant, dar cred ca toti chiar le avem, daca am fi atat de îngrijorați neconditional cum sunt mamele fata de copii. Crazy. Pacat ca ea nu are parte de partea mea, sa fie mai moderata in echilibrul dintre dezamagire si compasiune. Daca ar simti ca sunt intr o faza, un proces, care daca o inceput se va si termina, ar fi usor... Alteori, nici eu n o sa ma cac pe mine daca nu inteleg ceva ce pentru mine n are sens. Viata fiecaruia e strict a lui sa si o desfasoare.
So, am sa tin minte cate se intampla, si cate isi ies de la locul lor, cand se desechilibreaza balanta, si cand, delirand, se fura cheile lacatelor inchisorii ce e mintea.
Dovedit, unii suntem martirii propriilor abilitati. Pe veci, sa coboare etaje catre concluzie, dar, intr o bucla, reaparand mereu si mereu, in acelasi etaj. hell. Pedeapsa... Asa ca, stop, aici la 1, si cei la parter.... Poate ascultand realizez....... Ca etajele sunt imaginare, si eu, maniac. Imi dau filme.
"omule, liberul arbitru iti apartine, esti liber sa ti fii propriul sclav"
Confirm, moartea e un mister... Poate un proces, si nu eveniment, poate nici nu realizezi diferenta dintre moarte si viata, dar esti prins, in fucking ultimul etaj al iadului lui dante, urmarindu-ti propria coada, la infinit. Uiti ce faci, uiti unde esti, uiti trecut, viitor, esti foarte inconstient, ceea ce mereu ai fost conditionat sa fii, un program IT, un calculator, un algortim. Pe urma.... Uiti de tine, si focul, scanteia, se stinge, aspirata pe nănău de propriul 666. Game over, ai murit, nimic n a contat, nimic n a avut sens, totul un vis. Si acum, de la capat, din nou aceeasi viata, exact la fel, din nou apare speranta, si din nou iti este devorata de partea intunecata a liberului arbitru. Sclavul jucator. For ever and ever, you never were, it never mattered.
Blestem o pula, e sleep deprivation psychosis, e urmarea.. suntem in beciul mental, umblam la manete. E karma, am fost avar, am fortat, se resimte. Am trisat, m am pisat in legea schimbului echivalent, pe pedeapsa lui d zeu catre adam, daca vrea niste chimicale fericite, are sa fie sclav, sa stranga din dinti, sa traga si sa transpire, sa traga pana ii iese sufletul din corp. Caci, nu a ascultat porunca, rugamintea, ordinul, capcana...
E vrajeala, o mare capcana. Zeul din vechiul testament e hotul de sperante, Lucifer. Pacaleste... Iti interzice, intentionat spune NU, o face de parca nu el a creat omul, cu ignoranta, cu gandirea, si intotdeauna, sclavi ai gandurilor. Nu apasa butonul rosu.... Jahahajss
E o sceneta, si acum. Pedepsiti, ba chiar blestemati, abilitate controlata de demoni, de impostori, de mistocari, de fucking escroci ce santajeaza, si te fac sa joci rolul pacatosului. Pe scurt, certificat de deces... Iti oferi sufletul prin leasing.
