Agonie Și Extaz Vol I

Capitolul 39

  I-au dosarele împreună cu Albert din mașină și intram în casă. Le punem pe biroul meu plec în sufragerie, unde îl găsesc pe Damian puțin agitat. O bufnitură mă face să mormăi înjurături, ce o mai fi făcut băiatul ăsta?

  -Ce dracu se întâmplă în casa asta?

  -Nu te enerva, dar cred că mai bine ai merge sus până Melania nu îi scoate ochii Laurei, spune și îl privesc confuz, după aud țipetele lor de sus.

  La naiba! Ce o fi în mintea lor să se certe în halul ăsta? Urc scările în grabă și judecând după intensitatea vocilor lor se află la mine în cameră! Ușa era deschisă și imediat le-am văzut întinse pe jos, Melania o trăgea zdravăn pe Laura de par. M-am năpustit imediat deasupra ei, mă simțeam de parcă am strâns un diavol tansmanian în brațe, se zbătea nebunește și capul ei a făcut contact cu bărbia mea, imediat mi-am mușcat limba. Am scos o înjurătură și am luat-o pe sus până nu mai atingea pământul, iar Laura s-a ridicat, cu picioarele împleticite și și-a aranjat fusta ruptă și parul ciufulit. O pun pe Melania jos atât de tare încât rămâne mirată când mă vede, in sfârșit observă că eu am ridicat-o și mă privește nervos. La fel de nervos o privesc și eu, nu înțeleg de ce naiba se întâmplă tot scandalul ăsta, iar când deschid gura să o întreb, Laura vorbește.

  -Îmi pare rău, făceam curățenie și nebună ăsta a sărit la bătaie, e nebună, va spun!

  -Scutește-mă Laura, ieși! Acum, insist când vad că încerca să mai spună ceva.

  Privesc prin cameră la dezastrul făcut, sticla mea de whisky este trântită jos și spartă împreună cu măsuța pe care era așezată, iar cearșaful de pe pat atârnă pe jos.

  -Sunteți sigure că a fost doar o bătaie? întreb într-un râset când aranjez cearșaful pe pat.

  -Mi-a spus că aici doarme de când am plecat eu.

  -Înțeleg, te-a râcâit gelozia, spun cu un zâmbet.

  -E adevărat? Nu pot să cred că ai făcut asta Sebastian! Ești un mârlan!

  -Vezi? Din cauza geloziei cazi la concluzii ce nu sunt adevărate și nu lași persoana în cauză să explice, spun făcând referire la seara în care am văzut-o cu bărbatul acela.

  -Spune-mi!

  -Ce? Ce dracu vrei să-ți spun? Sunt un bărbat de cuvânt! Nu trebuie să mă destăinui în fața ta, dacă nu am ce să spun, ți-am promis atunci și nu m-am apropiat de nimeni, în afară de tine, spun și mă uit la ea intrigat de ce o să zică.

  -La naiba! Are rochiile în dulapul tău, spune și mă îndrept spre dulap.

  -Ai dreptate, e o singură rochie, spun și o i-au. Melania, a făcut-o dinadins, eu nu am fost acasă, ști prea bine.

  Plec fără să mai aștept un răspuns, trebuie să rezolv problema asta cu Laura, s-a ajuns mult prea departe. Ajung în sufragerie, unde toți stăteau ca la spectacol, Damian, Albert, Laura și bucătăreasa erau în sufragerie. Imediat cum m-au văzut, cele două femei au dat să plece.

  -Laura, presupun că asta este a ta, spun și îi dau rochia. Albert, te rog să o duci pe domnișoară oriunde îți cere, nu va mai lucra pentru noi de acum și prefer să pleci în această seară, spun și plec din fața ei.

  -Damian, poți te rog să te duci în biroul meu? As fi mai liniștit dacă nu ai asista la toate astea.

  -Și să pierd spectacolul? Nu, vreau să știu ce va zice Melania, povestea voastră e mai interesantă decât o carte, spune iar Albert râde pe ascuns.