Gânduri Nespuse

Poezie=Leac

În șoapte îți aud chemarea,
Dar nu știu să mai merg.
Te simt de parcă ai fi marea
Și nu pot să mă imerg.

Iar glasul tău amețitor
Mă strigă din adâncuri.
E ca un vis dăunător,
Ce-și are loc în trecuturi.

Nepăsarea ta ce-mi tulbura
Sufletul de veacuri.
Care-mi rupea inima,
S-a transformat în leacuri.

S-a transformat în poezie,
Ce astăzi mă ajută,
Iar tu îmi ești, în agonie,
A mea muză mută.