FUCK FOUR

capitolul 2

Ryan

ea este în viața,nu pot sa cred asa ceva n-are cum ca ea să fie Isabel nu are cum. a murit în accidentul în care a murit și iubitul și prietena ei,însă dacă stau sa ma gândesc mai bine,cadavrul ei nu a fost niciodată găsit...

Este la fel de frumoasă, parul ei strălucește ca întotdeauna, am fost foarte îndrăgostit de ea,dar niciodată nu ma observa ,nu pot sa cred ca trăiește.

Am crezut ca a murit atâta timp,am crezut că ea este moarta ,însă trăiește...și dacă este aici înseamnă că vom lucra împreună nu pot să cred...

ne-am uitat ceva timp unul la altul și și ea cred ca m-a recunoscut, asta este sigur,dar nu știu, pentru ca nu ma prea observa în trecut.

sunt curios cum de încă trăiește? de ce nu a putut să ii salveze și pe iubitul și prietena ei sau de ce a fugit? am atâtea întrebări sa ii pun și voi afla răspunsul la ele.

va trebui sa vorbim pentru ca eu unul chiar vreau sa vorbesc cu ea. oare vocea ei este la fel de calda ca înainte? ea mereu a fost o fata misterioasă, dar eu voi afla ce s-a întâmplat în ziua cu accidentul și nu ma voi lăsa pana nu îmi va spune.

vreau sa știu adevărul.

Iar cât despre ea,cum am zis este la fel de frumoasa ,poate chiar mai frumoasă, fata ei este schimbata iar corpul este mult mai dezvoltat,dar ea este la fel de frumoasă.

am visat la ea în liceu și mi-o doream atât de mult,dar nu a fost sa fie,mereu l-a ales pe el și nu pe mine,din câte știu nu a avut o viata prea buna cu el.

știam ca este violent cu ea,dar ea mereu părea fericita lângă el și niciodată nu am văzut o trista,mereu am vrut sa o protejez de el sau sa ii dau un pumn lui când auzeam ce ii făcea.

dar ea nu pleca de lângă el,ea rămânea împreună cu el,nu a meritat o și înțeleg de ce l-ar fi lăsat acolo în apa sa moară.

Declan a vorbit ceva despre viitorul firmei din câte am înțeles, dar nu am fost foarte atent pentru ca m-am gândit doar la Isabel și ochii mi-au fost doar la ea.

după ce acesta termina de vorbit toți pleacă în biroul lor,dar eu trebuie sa vorbesc cu Isabel,însă mai întâi am de rezolvat ceva cu Declan.

întram în biroul acestuia și ne așezăm, apoi acesta începe sa vorbească.

-Ști deja pentru ce ești angajat ,însă pe lângă asta as vrea sa ai grija de sora mea, casa în care vei locui este lângă casa ei. de câteva zile o deranjează un bărbat și as vrea sa încerci sa fi cu ochii pe ea.

Declan are o sora? ce? și eu trebuie sa am grija de ea? aha interesant

-Ai o sora?

-Haha,da! dar nu este sora mea biologică, ai mei au adoptat o acum zece ani pentru ca avea nevoie de niște oameni care sa o ajute ,biroul ei este la etajul 1 și numărul uși este 13,adresa unde vei sta ți o trimit pe email și vei afla singur care este casa,Isabelei.

Isabel este sora vitrega a lui Declan? iar eu trebuie sa am grija de ea? deja îmi place locul acesta de muncă.

-Bine,voi avea grija de ea!
-mulțumesc!
îi zâmbesc și spun:
-cu placere!

apoi iau plicul și ies pe ușa ca să ma pornesc la biroul Isabelei,acum voi putea afla mai bine adevarul.

ajung la ușa și ma pregătesc sa bat,apoi bat și se aude o voce liniștitoare spunând:

-Întra!

deschid ușa și întru, ma uit la Isabel.
aceasta își ridică privirea din laptop și se uita la mine.
privirile noastre se întâlnesc.
Isabel se incrunta și nu știu de ce apoi spune:

-Ieși,dracului afara! n-am ce vorbi cu tine!

ce rea,credeam că este mai dulce,mereu a fost asa inocenta.
râd puțin apoi ma așez pe scaunul din fața ei și ii spun:

-Pentru o persoana moarta pari foarte vie.
-Ce nu ai înțeles din "ieși dracului afara" ?
-Partea în care chiar credeai ca o sa te ascult.

oftează, apoi spune:

-Ce vrei? Ce cauți aici?
-Ce curioasa ești. Sunt aici pentru muncă și pentru ca va trebui sa am grija de tine după spusele fratelui tău.
-Serios?!
-Da,foarte serios!

oftează iar,apoi se lasă ușor pe spatele scaunului și se uita la mine,ceva vreme apoi se uita nu doar la fața mea ci și la hainele mele și oftează, iar și după spune:

-Nu credeam ca o sa te mai vad vreodată.
-Ha,ce ironie,eu puteam sa jur ca nu o sa te mai vad!
-sarcasmul tău nu ajută!
-Bine,scuze,dar nu eu sunt cel care a murit!
-Dar nu am murit!

ne uitam din nou unul la altul câteva secunde și câteva mai multe secunde.
E în viata și asta poate fi o a doua șansă cine se gândea ca o sa o mai vad vreodată?

chiar am crezut ca a murit,dar ea este aici în carne și oase în fata mea și este cât se poate de vie. ma uit din nou la corpul ei pentru ca nu ma pot abține, normal.

-Nu te mai holba!

ridic privirea la ea.

-Ah,scuze!
-Deci de ce ai venit aici?
-ca să îți spun ce ți am zis,ca voi avea grija de tine și pentru ca,la dracu te-am crezut moarta timp de zece ani!
-Și ce ti-ar pasa ție dacă sunt moarta sau nu? nu eram nici măcar prieteni!
-Da,dar putem fi prieteni acum!
-Pe dracu,vei fi cu ochii pe mine și atât,bine probabil ai și întrebări...
-Da am întrebări.
-Tot ce te rog este sa nu spui ca ma cunoști sau nimic despre viata mea trecută, nimeni nu știe nimic și chiar nu vreau sa afle nimeni...nu ca as avea ceva de ascuns,dar vreau sa uit trecutul,te rog!
-Și eu ce câștig din asta?
-Nu știu, orice,doar sa tacu din gura!
-Bine. m-am gândit puțin înainte sa zic,apoi am continuat. Culca te cu mine și o sa îmi țin gura!

se uita la mine surprinsa de ceea ce tocmai i-am zis ,apoi se uita urat la mine si spune:

-Glumești,nu?
-Nu glumesc,sunt cât se poate de serios!
-Nu am sa fac asa ceva!
-Bine,dar nici eu nu am sa îți țin secretul!
spun eu dând din umeri.
ea oftează și se uita la mine ceva timp,apoi spune:
-Of,bine! accept...
-Minunat,vecina!

ma ridic și plec înainte sa aud ce mai are de spus,am câștigat ceva ce îmi doresc din liceu și o sa o fac ca la carte.