Apoi ai venit tu

Capitolul 5

Mă aflu într-un penthouse. Este primul gând pe care-l am când ajung în livingul imens.

Are un perete din sticlă cu priveliște asupra orașului și o ieșire la un balcon imens, cu piscină.

Pe un alt perete se află un TV gigant, iar camera este mobilată cu o canapea pe care ar încăpea cel puțin cinci persoane, două fotolii și o măsuță de cafea, pe care se află geanta mea.

Mai sunt și două tablouri, pe care artiștii le-ar considera abstracte, dar mie mi se par doar niște pete de culoare pe o pânză.

Mă îndrept spre masă pentru a-mi lua poșeta, când o voce mă oprește.

-Ana.

Mă întorc și-l văd pe Dante în spatele meu, acum îmbrăcat în alt tricou.

-Eu... ăă... trebuie să plec.

-Așa repede? Mă întreabă provocator.

-Da. Pa.

Înaintez și dau să trec pe lângă el, dar mă prinde de încheietura mâinii și ajungem la câțiva centimetri unul de altul.

-Asta nu s-a terminat, la mia ragazza, îmi șoptește.

Ugh, scrie cumva pe fruntea mea Google Translate? Ia stai. M-a făcut cumva aragaz? Nu, cred că înseamnă altceva.

[Iubita mea]

Fac câțiva pași în spate, îmi i-au poșeta, și mă îndepărtez căutând ieșirea.