Câștig dublu

Capitolul 4

ZION NIELSEN

Pe durata antrenamentului toți au vorbit despre cel mai nou reporter al nostru, făcând tot felul de comentarii despre cât vor încerca să-i distragă atenția. Aproximativ patru dintre coechipierii mei nu s-au implicat în prostiile celorlalți, cel mai probabil pentru că sunt căsătoriți și soțiile lor sunt mai bune decât o americancă.

Și, chiar și eu dacă aș avea o soție de care sunt îndrăgostit până peste cap, nu m-aș uita niciodată la vreo altă femeie.

Antrenamentul a decurs mai bine decât mă așteptam că avea să fie, echipa întreagă s-a simțit bine în preajma mea, iar antrenorul a părut mulțumit de activitatea mea. De obicei, se întâmpla să vin la astfel de activități mahmur, cu dureri îngrozitoare de cap și fără energie de a mă pregăti pentru jocuri. De data asta totul stă diferit.

— Are cineva vreo poză cu ea? îl aud pe Kane vorbind cu Reed, un alt coleg care a fost transferat la echipă în aceeași perioadă cu mine.

— Absolut nimic. Nu se știu multe lucruri despre ea. Am încercat să-l trag de limbă pe antrenor, dar mi-a zis să-mi țin scula în pantaloni.

Kane pufnește, aproape că o fac și eu de undeva din spatele lor.

Nimic nu mă miră.

— Tipic antrenorului Clinton.

Reed joacă pe poziția de mijlocaș rezervă, iar fiind faptul că e o rezervă spune multe despre cariera sa de fotbalist al echipei. Cei din echipa B, supranumită banca de rezerve, sunt cei mai puțin valoroși jucători. Câțiva dintre ei au reușit să-și găsească un echilibru de a fi băgați mai des în meciuri, dar unii au rămas la același nivel.

Iar Reed Samson este preferatul scaunului din pupitru.

— Va rămâne un adevărat mister până își face apariția, dar eu mizez că e brunetă, are sâni mari, gura suficient de bună pentru a face lucruri cu ea.

La naiba!

Colegii mei sunt dezgustători rău.

— Eu zic că e blondă, ochi albaștri și fund bombat. Zion, amice! Tu cum crezi că arată reporterița cea nouă?

Simțeam că nu ar putea dura mult până când ei vor observa că m-am oprit din a alerga, ascultându-le discuția patetică.

Mă întorc cu fața către Kane și ridic din umeri, trecându-mi rapid o mână prin părul brunet și ușor umed de la transpirație. Inclusiv tricoul pe care îl port îl simt cum mi se lipește de spate și piept, deoarece efortul pe care l-am depus în antrenament a fost puternic.

— Sigur are două mâini, două picioare...

Continui să-mi fac umerii să danseze în sus și în jos, vrând să demonstrez că sunt complet dezinteresat de acea femeie.

— Ești plicisitor, Nielsen.

Reed vorbește și mă privește cu o față pe care nu o pot înțelege, însă găsesc o urmă de batjocură în ea.

— Poate par plictisitor, dar măcar nu mă plictisesc jucând pe teren.

Îi fac cu ochiul și știu că am lansat un atac asupra faptului că eu sunt titular meci de meci, pe când el își petrece marea majoritate a meciurilor pe banca rezervelor.

— Nu și pentru mult timp, dacă vei continua să fii un nenorocit de jucător problemă.

Nu am idee când am ajuns amândoi să stăm unul în fața celuilalt, iar Kane aproape în mijlocul nostru, așteptând orice moment în care am putea izbucni și el să intervină.