Câștig dublu

Capitolul 10

ZION NIELSEN

Mda.

Se pare că Kane și ceilalți aveau dreptate.

Chelsea Arnold, zis și domnișoara cu tupeu, se dovedește a fi exact noul nostru reporter.

Recunosc, nu a fost primul lucru pe care l-am remarcat când am intrat pe terenul de antrenamente, deoarece în fața sa au stat antrenorii. Dar odată ce am pus ochii pe fata cu păr șaten și șuvițe blonde rebele, am fost de-a dreptul distras.

Ea nu m-a observat pe mine, însă l-a remarcat pe Reed mai repede. A părut confuză și curioasă, cel mai probabil asta a determinat-o să pășească mai mult spre teren și să i se blocheze tocul în iarbă.

Mi-a plăcut să o surprind neajutorată, aproape panicată că va cădea cu fața aceea drăguță, dar am manierele mele și nu aș lăsa niciodată o femeie în felul ăsta. Nu sunt precum coechipierii mei, care o privesc uimiți și rânjind, bătând palma și confirmând că au câștigat pariul.

Eu sunt cel care pășește lung și apăsat către zona în care a rămas înțepenită, înconjurându-mi brațele în jurul taliei sale subțiri. Când o strâng la pieptul meu, o simt atât de micuță și fragilă, de parcă este un porțelan al naibii de prețios. Mi se camuflează în brațe și mă prinde de tricou strâns, de zici că ea este o corabie și eu sunt ancora de care are nevoie.

Nu-mi pot stăpâni starea de zvâcnire a inimii, care îmi bate cu putere în piept și am senzația că ea ar putea simți asta. Mâna sa încă îmi strânge tricoul, exact în zona în care inima mea nu încetează să bată.

Mireasma parfumului ei îmi încântă nările, provocându-mă să inspir profund și să închid scurt ochii. Aduce a ceva exotic.

Ar putea deveni parfumul meu preferat.

Aș fi în stare să-l caut, să-l cumpăr și să-l pulverizez în întreaga mea casă, doar pentru a avea impresia că ea este acolo.

La dracu, Zion!

De ce gândești așa? Este femeia care și-a vărsat băutura pe tine, te-ai comportat urât și ea ți-a spus că nu o interesează părerea ta.

Încet, îmi desfac brațele din jurul ei și mă îndepărtez foarte puțin pentru a o lăsa, dar încă stau acolo în caz că va mai avea nevoie.

Totuși, nu mă pot abține să nu zâmbesc strâmb și să mă gândesc la cuvintele sale de aseară.

— Ia spune-mi, asta a fost la fel de rău ca o constipație?

Ea pufnește și nu mă pot abține să nu râd, urmărind-o cum se întoarce cu privirea spre mine și ochii săi se conectează cu ai mei.

E pentru prima dată când îi văd într-o lumină naturală, culoarea lor cafenie este cea mai frumoasă nuanță întâlnită până acum. Se uită la mine cu o privire răutăcioasă și uimită, trăgând un ochi scurt către toți ceilalți care ne privesc.

— Tu...

Nu își găsește cuvintele, bâlbâindu-se și clipind des.

— Îmi va face plăcere să te am aproape, reporterițo.

Cred că am găsit deja o poreclă pentru ea.

— Ești un... jucător?

Când și-a vărsat băutura peste pantalonii mei, credeam că știa deja cine sunt. Aveam impresia că a fost intenționat, dar după toată discuția cu băieții, faptul că avea o rezervare la bar și antrenorul a escortat-o afară, mi-am schimbat opinia.