roman polițist | mister | puțin romance că nu strică
Niciun student al Facultății de Medicină din Dijon nu ar fi trebuit să fie surprins la vederea unui nou cadavru la morga instituției, în mod normal. Ceea ce i-a îngrozit a fost faptul că unul din...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
VII. Byron . . .
,, Omul se naște cu două temeri, de întunericșicădere. Prima este asociată cu necunoscutul, a doua poate fi considerată frica de a fi rănitsau de a nu muri ".
Teza de doctorat a profesorului Moreau ar fi fost o lectură interesantă dacă autorul n-ar fi fost subiect de crimă. Byron citea documentul postat de un site de știri în timp ce într-o fereastră în colțul ecranului laptop-ului din brațele sale se derulau imaginile surprinse de camerele de supraveghere. Nu mișca absolut nimic.
Doar nu avea de a face cu ceva paranormal. Era în slujba serviciilor secrete, nu a Papei de la Roma pentru a efectua eventuale exorcizări.
Închise laptop-ul și privi ecranul televizorului care derula posturile de știri. Imagini cu facultatea, pozele de pe paginile principale ale unității de învățământ, ba chiar lucruri mai mult sau puțin cunoscute despre el și Sylvia, pe lângă profesor și ceilalți studenți. Așa era când nu li se oferea reporterilor ce să roadă, căutau și dacă nu găseau nimic, atunci inventau. Dacă poliția era discretă cu ancheta, ei bine, presa luase la investigat viața lui și a noii sale colege de echipă. Despre ea nu era mai nimic, nici familie, părinți, frați, surori. Nu vorbiseră niciodată în studenție despre viața ei, deci se îndoia că în afară de câțiva mafioți băgați la pârnaie se mai știa ceva de ea.
Și totuși Byron era urmărit. Se știau detalii despre el, poze vechi de la nuntă, chiar, însă atât. Nu putea afirma că îi păsa așa tare de gura ziariștilor, dar nici nu dorea ca viața să îi fie mestecată și scuipată asemenea unor coji de semințe. Cazul era mult mai complicat decât anticipase și pentru prima oară, Lucas Byron era derutat. Se întreba dacă Sylvia adormise sau se rotea și ea în așternururi și gânduri.
La cât urmărise înregistrările video trimise de Sean, deja avea imprimat pe retină imaginea holului întunecat, singura lumină aparținând becului de de-asupra ușii ce ducea către Morgă. Se distingea și forma întunecată a crucii ce atârna chiar sub, de parcă elementul ce trebuia să ofere cadavrelor respectul cuvenit unor oameni morți și neîngropați marca, de fapt, intrarea în locul în care Thèo își găsise mormântul. Era macabru de ironic tot ce se petrecea. Unul dintre cadavre fusese disecat chiar de Thèo și tot el îi ajunsese alături în bazinul cu formol.
Trebuia să afle cum de era posibil așa ceva. Vreo intrare de care nu aveau habar? Ventilația? Trebuia să ceară să mai meargă la fața locului și un plan al clădirii.
,, Fiecare temere derivă din una din cele două de bază."
Teama lui Byron era să fie incapabil de a face lumină într-un caz. Și el mereu își înfrângea temerile.
