ＵＮ ＳĂＲＵＴ ＣＵ 𝒫𝓁𝒶𝓉ă ⱽᵒˡᵘᵐᵘˡ ²

doi

𝙂𝙚𝙤𝙣

Trebuie să mă liniștesc odată. Nu mă pot comporta ca un puști de 15 ani când văd o fată.

Dar ea nu e orice fată, ci sora mea! Bine, poate că nu avem același tată, dar suntem frați vitregi!

Oftez, obosit de gândurile mele și cobor în bucătărie. Telefonul îmi sună pe canapea, așa că sar deasupra ei și ajung în fund, lângă telefon. Când văd numele tatei pe ecran, zâmbesc.

— Tata, ce mai faci? spun, făcându-i cu mâna. El își dă ochelarii jos și mă saluta la rândul sau.

— Cum merg treburile, fiule?

— Merg bine, nimic nou. Unde-i mama?

— Gătește, spune același lucru de fiecare data când întreb de ea.

     — Tata, așa ai luat-o, sau se plictiseste? rad, dar nu as râde prea mult, căci mama apare lângă tata, încruntată.

     — Ai grija, domnule Min! În loc să te iei de talentele mele în arta gătitului, de ce nu ai grijă de sora ta mai mare? Dar cu Lisa ai mai vorbit?

     — Mamă–

     — Uite, tocmai a postat o melodie trista la story, știi ceva? I-ai făcut ceva? Sau s-a certat cu iubitul ei?

     La ce întrebare să răspund prima data?

     Și de unde naiba știe mama despre melodia ei pe story?

     — Mama, ai ceva să-mi spui? întreb, serios. Ea se agita și fuge, iar tata zâmbește din cauza asta.

     — Tata? întreb, dar nu am ce vorbi, căci îmi face cu mâna și închide apelul, rămânând să rad și eu de comportamentul lor.

     Sincer, vreau și eu o fata așa în viața mea. Nu spun că iubita mea nu e bună, dar uneori mă sperie cu gelozia ei și petrecerile ei idioate.

     Am deja 25 de ani și petrecerile și distracția se poziționează pe locul al treilea acum.

Mă ridic în picioare, aruncând o privire spre etaj, apoi îmi fac curaj și mă îndrept spre dormitorul surorii mele frumoase.

Am spus că e frumoasa? Am greșit.

Ba nu, stai, e frumoasa, dar... agh, tac!

Când ajung în fața ușii ei, bat ușor, până răspunde și deschid usa, rămânând în tocul ușii, rezemat de toc.

— Te-ai certat cu idiotul ăla? întreb. Wena își fixează privirea pe mine, fără să-mi răspundă.

Înseamnă că da?

— Nu? întreabă la rândul său, nehotărâtă.

Sau nu...

— Mama și-a făcut alt cont, spun și ea își dă ochii peste cap, nemulțumită.

— Eram sigură că ea e Bonny! O iubesc, dar vreau intimitatea mea! Frustrarea ei mă amuza, dar un singur gând mă bântuie.

— Vrei să mă mut? Întrebarea mea din senin a făcut-o să scape telefonul lângă coapsa. Se ridică în fund, stand rezemata de perete și făcând semn cu mâna stânga să vin lângă ea. Eu nu mă opun, ci intru in cameră. Închid ușa fără să mă grăbesc și leneș, merg spre ea. Când mă așez pe pat, ea ma prinde de încheietura, trăgându-mă spre ea, iar buzele ei fiind la 2 centimetri distanță de ale mele și un sărut.

Privirea ei m-ar ucide, și nu pentru că tac ca un prost și o privesc, ci pentru că întrebarea mea a deranjat-o atât de tare încât pot vedea flăcări în retina ei.

— Prezența ta în aceasta casa îmi amintește că trăiesc. Nu pleca nicăieri, altfel mori!

Ce? Ce vrea sa pună cu faptul ca-i amintesc că trăiește?