ＵＮ ＳĂＲＵＴ ＣＵ 𝒫𝓁𝒶𝓉ă ⱽᵒˡᵘᵐᵘˡ ²

cinci

𝙒𝙚𝙣𝙖

     — Voi veni în Seoul chiar acum și îl voi ucide! Cum a putut să-mi rănească geamăna? Și curva aia? Cum ai zis ca o cheamă? Kanga?

      Mă abțin cu greu să nu rad de Lisa, căci chiar nu este o situație in care să rad, dar reacția ei mă amuză enorm.

     — Hei, o să vorbim doar de ei, în loc să vorbim despre noi?

— Iartă-mă my sorela, îmi pasă de inima ta!

     Îmi dau ochii peste cap, întorcându-mă, dar ceea ce văd în fața ochilor mă îngrozește.

      De cât timp asculta ceea ce vorbim noi?
      Și ce caută Geon aici?!

      Inima îmi bate cu putere văzându-l cum arată în acest moment. Și nu, nu arată cel mai sexy bărbat de pe pământ, ci cel mai mort om de pe planeta.

      Are parul în toate direcțiile posibile. Cearcănele atât de vizibile în cât aș spune că n-a dormit toată săptămâna. E palid și mă privește cu regret, de parca as fii pe moarte iar el mi-a greșit cu ceva mortal și trebuie sa-l iert.

      Hainele pe care le poarta sunt ok, dar nu sunt ale lui, căci acestea nu le-am mai văzut pana acum.

     Am și uitat că Lisa e în telefon, așa că îmi dreg vocea pentru a vorbi normal.

     — Lisa? va trebui să închid, primesc mesaje de la facultate și trebuie să văd ce vor de la viața mea,  mormai, privindu-l indiferenta pe Geon.

     Habar n-am ce-mi spune Lisa în telefon, dar închid apelul și îmi trec mana prin păr pentru a respira apăsat, fiind nervoasa.

      — Nu i-ai spus că am venit, apune dintr-o data. Până și vocea pare schimbată. Ce naiba? mai exista un geamăn secret de al lui Geon de care eu nu știu?

     — Meritai să-i spun, dar nu meriți înjurăturile ei, își irosește timpul.

      Știu că am fost prea dura, dar nu mă pot topi atât de ușor. Să nu creadă că mă poate împăca cu o clementina.

     — Trebuie să vorbim, spune, făcând un pas spre mine. Eu mă încrunt. Să vorbim? Mai avem ce?

     — N-am timp și cred că iubita ta te așteaptă acasă la voi.

      Mă întorc cu spatele la el, dar îi simt caldura corpului la câțiva centimetri de mine. Îmi întorc capul și-i văd mâna cum îmi tine brațul. Vreau să fac un pas in spate, sa ies din strânsoarea lui, dar e mai puternic decât mine.

     Își apropie chipul mai mult, iar buzele noastre sunt la un pas sa se atingă. Nu știu ce naiba vrea sa facă, dar dacă nu se retrage chiar acum, voi avea nevoie de o palma mintala și fizica sa mi revin la realitate.

      — Deja m-ai torturat o săptămâna întreaga și m-ai făcut să fiu panicat ca nu mergi la facultate, nu-mi încerca răbdarea si acum. Te comporți ca o fetița răsfățata fugind de mine și adevarul meu. Nu mă mutam cu femeia aia nici dacă era ultima femeie pe planeta. Poate că nu avem același tata și eu sunt dintr-un viol nenorocit, dar nu-ți dau dreptul sa la calci in picioare cu indiferenta ta doar pentru că fosta mea iubita s-a jucat cu amândoi. De asemenea, vreau sa urci la tine in camera si sa te îmbraci in altceva.

      — De ce? șoptesc ca o fraieră. Nici nu știu de ce am zis "De ce" si care e scopul său aici.

     — Pentru că rochia asta mă scoate din minți.