You're mine ! (Seria "Imi apartii!")

Capitolul 3

     Nu știu ce să cred. Nu știu ce să fac. Dacă psihopatul din fața mea are dreptate si chiar sunt în pericol? Oare dacă cei care vor să mă prindă au dat deja de familia mea ?

- Dar familia mea? O să fie în pericol?

- Tu ești pe bune acum, mă întreabă el de parcă l-ași fi întrebat "cum este vremea afară".

- Da, crezi ca asi glumi cu asta. 

-Nu știu, îmi spune el reluându-și locul pe fotoliul de lângă pat.

- Lasă-mă să plec atunci. Nu pot lăsa să i se întâmple ceva familiei mele din cauza mea.

- Iubito, stai cumințică în pat și nu mă enerva mai tare decât sunt, îmi spune el pintre dinți.

-Nu înțeleg de ce nu mă înțelegi. Vreau ca familia mea să fie în siguranță.

- Dacă te voi lăsa să pleci, vei fi omorâtă în cel mai bun caz. Tu ești cea care nu mă înțelege.

- Știu, dar măcar așa, acei oamenii nu îmi vor mai urmării familia.

- Dar vei muri sau mai rău.

- Și ce îți pasă ție ? Doar lasă-mă să plec, te rog, spun eu cu ochii plin de lacrimi.

- Nu voi face asta, dar dacă te face să te simți mai bine, deja am trimis niște oameni de-ai mei să aibă grijă de tatăl, bunica și  fratele tău.

- Îți mulțumesc!

- Eu trebuie să plec acum, în scurt timp va veni cineva să îți aducă ceva de mâncare.

  După ce părăsește camera, încep să mă cuprindă o serie de de griji. Dacă acest om mă minte si poate în realitate nu mă urmărește nimeni? Dacă chiar este adevărat și nu a trimis pe nimeni, iar părinții mei se află în pericol? Chiar nu știu ce să cred. Pare că spune adevărul, dar în același timp pare că mă minte. Trebuie să îmi scot toate astea din cap și să am încredere. Până la urmă asta este tot ce pot face, cel puțin până voi scăpa.

  Încerc să mă ridic din pat și observ că ușurel încep să îmi revin. Cutreier cu privirea camera și vad o ușă, alta decât cea pe care a ieșit Lucas, așa îmi amintesc că îl chema. Din curiozitate de afla ce se află în spatele ușii, decid să o deschid. Era o baie care părea desprinsă din filmele cu milionari. Era enormă. La intrare avea un mic hol care  duce spre un jacuzzi  în stânga jacuzzi- lui se aflau niște trepte, iar în vârful lor de parcă era așezată pe un piedestal, trona o cadă neagră cu picioare ce păreau a fii de aur. În dreapta jacuzzi-ului era un vas de toaleta tot negru, iar lângă el o chiuvetă neagră cu robinet auriu. Toată baia era o combinație de auriu cu negru, ceea ce nu îmi displăcea deloc.

   Ies din baie și intru din nou în dormitorul în care mă aflam adineaori. Spre deosebire de baie, acesta era o combinație de roșu și negru. Pe fiecare margine a patului negru cu baldachin se afla câte o noptieră pe care erau așezate câte o lampă neagră. Pe peretele din fața patului era prinsa de perete o plasma uriașă. 

   Totul pare exagerat de scump, dar și aranjat cu bun gust. Ador că totul este o combinație de negru și ceva. Mă întorc din nou la analizatul dormitorului și observ o măsuță de machiaj de culoare neagră, deschid sertarul măsuței și descopăr foarte multe instrumente de make up noi. În momentul ăsta conștiința mea nebună moare de curiozitate să afle dacă acestea sunt pentru mine, cu toate că ceva îmi spune da, dar pentru ce? Adică nu înțeleg de și-ar cheltui banii cu mine.

   Pe micul holișor  care duce spre ușa pe care a ieșit el văd o altă ușă, care se pare ca ducea spre un fel de dressing , jumătate este al lui, pentru că este plin de articole vestimentare și accesorii pentru bărbați, iar cealălaltă jumătate cred că este al meu. Oare camera asta dormitorul este al lui? 

    După ce ies din dressing mă duc spre draperiile roșii și le dau la o parte, este un perete întrg făcut doar dintr-o ușa.. Glisez ușa care dă spre un balcon mare. Chiar dacă este noapte tot pot sesiza grădina enormă în mijlocul căreia tronează o statuie. Se pare că am gasit locul meu preferat din casa asta.

-Domnișoară, aud o voce care provine din dormitor. Intru în dormitor pentru că eu cred că pe mine mă strigă.

-Bună seara! V-am adus ceva de mâncare, spune femeia de vârstă mijlocie lăsând o tavă pe măsuța de machiaj.

-Bună seara! Vă mulțumesc, spun eu încercând să par politicoasă. Chiar dacă sunt închisă aici nu trebuie să mă răzbun pe cineva nevinovat, mai ales că cei din casa asta nu cred ca îmi voi face rău. 

      Femei îmi zâmbește și mă salută, dând să iasă pe ușă, dar o opresc.

-Mă scuzați, îmi puteți spune cât este ceasul.

-Este ora 3 dimineața.

   Oare de cât timp sunt aici, mă întreb asta pentru că nu cred că el a reușit să mă aducă aici în 5 ore. Dar femeia acesta lucrează până la 3 dimineața, ceva nu mi se pare ok.

- Dumneavoastră de ce ați stat atât de mult peste program?

- Nu lucrez peste program, lucrez în tura de noapte. Domnul Black are personal angajat de noapte și de zi.

-Cine este domnul Black, întreb începând să mă panichez. Stăpânul casei. 

- Șeful dumneavoastră nu este domnul Lucas Tate?

-Mă scuzați, dar nu cunosc pe nimeni cu acest nume. Stpânul aceste case este domnul Damon Black, sângele îmi îngheață în vene când îmi dau seama la cine se referă. Am mai auzit o singură dată acest nume în toată  viața mea. Femeia iese fără să mai zică ceva.

      Acest Damon Black este cel mai important om de afaceri din SUA , deține o firmă de transporturi , dar cel mai grav este faptul că e unul dintre cei mai periculoși oameni de care am auzit. De unde știu ? Pentru că o mare parte afacerilor sale se desfăsoară în Sicilia. De asta șeful meu s-a ferit să facă afaceri cu el. Cum am putu să fiu asa de oarbă? 

- Ești bine, tresar și înghit în sec în momentul în care îi aud glasul.

-Da, încerc să îi răspund fără să mă bâlbâi.

- Știi ce urăsc cel mai mult pe lumea asta, mă întrebă el serios.

-Nu, spun eu încercând să îmi opresc tremuratul din voce.

-Minciuna.spune el făcând contact vizual cu mine.