You're mine ! (Seria "Imi apartii!")

Capitolul 12

Elenor
   Am plecat in graba cu bunica mea la nasa mea sa ii ducem niste pastile. Imi pare rau ca l-am lasat acasa pe Damon cu tata, dar nu puteam sa il iau dupa mine. Ar fii nascut mai multe zvonuri decat masina lui, despre care vorbeste toata lumea acum.
          Sincer nasa nu ma prea suporta si nici eu, dar trebuie sa mentin aparentele pentru ca este sora bunicii mele.
Ea nu m-a suportat niciodata, iar bunica mea stie asta. Ea are o fiica la fel de zgribturoaica ca ea, si mai avea si un fiu care a murit intr un accident lasand in urma o sotie si trei copii.
Nu pot sa spun ca imi pare rau pentru ca nu imi pare. El s-a sinucis pentru ca juca la pacanele, iar apoi a fost musamalizata toata treaba pentru ca sotia lui sa beneficieze de o suma mare de bani in urma serviciului sau.
Sotia lui este o femeie foarte proasta, nu e angajata, arunca cu banii in stanga si dreapta pe haine si parfumuri pe care le poarta in acest mic orasel unde nimanui nu ii pasa.. Are doar cateva clase, ceea ce inseamna ca daca se va angaja nu va avea un salariu atat de mare sa acopere costurile cresterii celor trei copii. Iar cel mai mare dezavantaj al sau este ca se da la toti barbatii cu banii cu copii de fata, nu as fii crezut daca nu as fi vazut.
Cu toate ca bunica mea isi roaga sora sa stea linistita in casa si sa nu ne mai conduca pana la poarta, ea se incapataneaza sa o faca, dar nu din politete, voia sa barfeasca ceva si nu putea in casa pentru ca o auzea sotul ei.
-Voi ati auzi ca se invarte un barbat de bani gata prin oraselul nostru, ma intreaba ea sperand sa ii dau mai multe detalii cine este, stiind ca eu ii stiu pe cei tineri din acest oras.
-Nu am auzit nimic, abia astazi am ajuns, ii raspund eu neinteresata.
-Cred ca este logodnicul Carlei.
Carla este fata nasilor fiului sau care a murit, dar si a copiilor sai. Este mai mare decat mine cu un an, s-a lasat de facultate, desi era una usoara facuta mai mult de fatada, iar in prezent angajata la un bar din comuna. Nu stiu de ce , dar mereu o ridica in slavi cand sunt de fata, chiar daca e cu mult mai prejos de mine.
In momentul in care ma pregatesc sa ii zic ca nu stiu nimic despre asta masina lui Damon se opreste in spatele nostru.
-Cred ca a venit sa ne viziteze viitorul sot al Carlei il aud pe nasul meu venind spre noi.
Ma uit spre masina care atragea privire necunoscutiilor, iar din ea iese Damon mai sexy ca niciodata, imbracat la costum, imprastiind din parfumul sau imbatator.
-Buna seara,spune el scotandu-si ochelarii.
-Buna seara, zic nasii mei emotionati.
-Iubito, mergem, s-a facut tarziu, spune el depuna du-mi un pupic pe obraz.
Ma uit spre bunica care se uita nedumerita spre noi, apoi spre scumpii meu nasi care mai aveau putin si scoteau spume de invidie.
-Damon, ea este bunica mea Elisa.
-Buna seara,doamna ,spune el sarutandu-i mana, eu sunt logodnicul lui Elenor. Am venit sa va duc acasa.
Ce naiba! E nebun ! Cum sa zica ca e logodnicul meu !?
Ma uit spre bunica care pare impresionata. Ei ii plac barbatii ca Damon . Imbracati la costum,mereu aranjati si seriosi, sincer nu stiu cum a putu sa nasca niste barbati ca tata si unchiul meul.
-Eu sunt Valeria, se baga nasa mea mea vrand sa para mai inteligenta si mai de treaba decat bunica mea, ca de obicei.
-Eu sunt logodnicul lui Elenor, ii raspunde el serios dand mana cu ea, destramand zambetul de pe fata ei.
Era invidioasa pe bunica mea pentru ca Damon i-a vorbit mai frumos si i-a sarutat mana, iar ei i-a vorbit pe tonul acela de afacerist.
Ajungem acasa, ii fac semn lui Damon sa o lase pe bunica mea sa intre prima. Paseste incet cautand sa aprinda becul de pe holul de la intrare, iar in momentul in care il aprinde fiecare invitat la cina iese din ascunzatoare strigand ,,Surpriza!"
Din perspectiva lui Damon
   Inainte de a ne aseza toti la masa, soneria de la intrare incepe sa sune, semn ca a venit un invitat intarziat.
    In cateva minute fratele lui Elenor pe care am uitat cum il cheama apare cu un barbat. Saluta pe toata lumea, semn ca ei deja stiu cine e, apoi le ofera flori lui Elenor si bunicii sale.
   Cine se crede idiotul asta sa ii dea flori iubitei mele!?
-Hei, tipule mai usor , ma opreste fratele ei, inainte sa ma duc sa ii fut un pumn in gura tipului.
    Ma zmucesc din stransoarea mainii lui cand vad ca tipul da sa o ia in brate pe iubita mea.
- Tu cine esti, il intreb eu pe tip bagamdu-ma intre ei.
-Eu sunt Victor. Tu cine esti ? Nu te-am mai vazut.
-Eu sunt Damon, iubitul lui Elenor, spun eu lipind-o pe iubita mea de corpul meu.
-Elenor, parca ziceai ca nu vrei pe nimeni in viata ta!?
   Ce tupeu are jigodia asta! Ce o interpgheaza el pe iubita mea!? Doamne, tine-ma departe de pistolul din sacoul,caci daca pun mana pe el, ăsta nu mai scapa viu.
-Poate ca nu voia sa fie cu un fatalau ca tine.
-Damon, nu trebuie sa reactionezi asa, Elenor apreciaza barbatii calmi.
     Simt cum cedez nervos. Incerc cu greu sa rezist instinctului de al strange de gat, dar Elenor ma trage     spre curte inainte de a incepe un scandal.
-Damon, esti nebun! Cum sa reactionezi asa? Nu e politicos!
-Ma doare fix undeva de politete. Jigoadia aia te vrea. Iar stii ceva eu nu te impart. Esti a mea!
-Damon, te vreau doar pe tine.
-Stiu iubito, dar nu suport sa vad cum vorbesti cu acest tip.
-Damon! Te rog, hai sa incetam!
-Nu pot ce nu intelegi? Tu stii cat ma chinui sa nu ii trag un glont in cap!? Stii cat de greu e sa te vad langa el?
Inainte sa mai zica ceva, bunica apare de dupa usa, spunandu-ne sa intram in casa. Ii fac semn lui Elenor sa plece inaintea mea, iar eu raman singur cu bunica ei.
    Fac un semn, iar Taylor se apropie de noi inmanandu-mi cadoul pe care l-am pus sa il cumpere pentru ea.
-Asta este pentru dumneavoastra spun eu inmanandu-i plasuta in care se afla cadoul si florile.
-Multumesc, tinere, dar nu trebuia, spune ea rusinoasa. 
- Meritati mai mult de atat. Ati avut grija de Elenor. Iar eu va sunt profund recunoascator ca i-ati format comportamentul asa cum nimeni ar fii putut.
-Iti multumesc pentru cuvintele frumoase, chiar aveam nevoie sa le aud, spune ea luandu-ma in brate.