Fata cu creierul defect

Prolog

Când eram mică, toată lumea îmi spunea că voi avea o viață perfectă și că voi ajunge o femeie de succes.

Am învățat să citesc de la trei ani, iar la șase puteam deja numi cei mai cunoscuți zei egipteni, știam ce e hemoglobina și unde se află Lacul Baikal.

„Cât de deșteaptă e pentru vârsta ei!" auzeam des adulții mirându-se în jurul meu.

În clasa a opta, m-am apucat serios de desenat, iar familia și cunoscuții au rămas uimiți de talentul meu.

Am avut mereu printre cele mai bune note din clasă, cu o singură excepție – un 7. Unul singur, în doișpe ani de școală – o greșeală pe care am comis-o în clasa a cincea și pe care nu mi-am mai permis niciodată s-o repet.

În liceu, am promovat examenul Cambridge cu nivelul maxim, pe vremea când colegii mei încă se străduiau să-și descrie în limba engleză cartea preferată.

„Se pricepe așa bine la limbi străine! O să ajungă ambasador!" au spus ei atunci.

Am luat BAC-ul cu o medie aproape perfectă, după care am mers mai departe să studiez informatica le prestigioasa Universitate din Zürich. Fusese dintotdeauna visul meu să-mi fac studiile în Elveția.

Și am reușit. Am absolvit facultatea în top 10 și, în cele din urmă, mi-am atins obiectivul de a deveni programator.

Un salariu gras, casă și un iubit chipeș și bogat.

Niciodată n-am dus lipsa banilor și n-am avut nicio traumă majoră.

Sună fantastic, nu-i așa?

Ce mi-aș mai putea dori de la viață?

Am parcurs cu brio și la timpul lor toți pașii care, mi s-a spus, aveau să-mi garanteze o viață fericită și plină de succes.

Și, totuși, nu mă simt deloc fericită. Și nici de succes.

Îmi urăsc viața.

Cei care mă cunosc, ca și tine de altfel, cel care citești acum, probabil ar spune că mă plâng prea mult. „Ești sănătoasă. Ai bani, ai casă, ai un serviciu și o relație și ai primit mereu tot ce ți-ai dorit. Și, în plus, ești deșteaptă și frumoasă, e păcat să fii supărată!" îmi spun ei. Unii chiar au mers atât de departe încât să mă acuze că sunt nerecunoscătoare sau chiar să mă avertizeze că, dacă nu încetez să mă plâng, soarta îmi va lua înapoi tot ce mi-a oferit.

În cele ce urmează îți voi spune povestea mea. Te las pe tine să decizi cine are dreptate. Dar, dacă și tu, la fel ca mine, ești un suflet rănit, în căutarea sinelui și a sensului propriei vieți, atunci cred că povestea mea te poate ajuta; îți poate servi drept busolă și stea călăuzitoare în zilele furtunoase și în nopțile întunecate. Și, dacă povestea ta încă nu a ajuns în acel punct, atunci a mea îți poate fi un amic fidel, care să te susțină în timp ce începi un nou capitol.

Iar, în cele din urmă, vom ieși împreună la lumină, fiecare pe propriul său drum.

Semnat,

Sophie Durant, Fata cu creierul defect