Atingeri Furate

Capitolul 1.

-de ce noi?-

         Trag adanc aer in piept in timp ce feresc usor cortina. Sala e plina ochii de oameni, iar in culise e o mare agitatie. Toata lumea prezenta.
         Ei bine, nu chiar toata lumea. Partenerul meu nu e aici.
         Nu ii sta in fire lu Liam sa intarzie, mai ales cand stie cat de importanta e seara asta pentru mins.
         Ambi ne-am sacrificat zile intregi de scoala pentru a invata corect coregrafia, iar eu, fiind mereu cea mai buna, nu imi pot dezamagii asteptarile.
         Ma intorc in spate, acolo stand domnisoara Brixil. Era pregatita sa imi bata umarul si sa ma faca atenta dar am intrerupt-o.
         O intreb:
      -Sunteti in regula, domnisoara Brixil?
Imi raspunde ingrijorata, stand cu un telefon in cealalta mana.
     -Iubito, stiu ca e greu dar.... Alya va lua locul tau in seara asta.
    -Poftim? Dar ce s-a intamplat?
        Imi atinge umarul, si lacrimile incep sa i se prelinga pe obraz. Observ ca pe ecranul telefonului era format numarul lui Liam. Ca si cum un apel tocmai s-a incheiat..
   -Mar.. Seraphina, Liam a facut accident in masina surori lui pe drum incoace.. A murit, draga mea. "Pufneste mai rau in plans, iar eu nu ma pot opri din a face acelasi lucru. "
Am un gol in stomac si simt cum picioarele ma lasa..
        Habar nu am daca e adevarat sau daca e vreo farsa, dar sper din tot sufletul sa fie o farsa.
        Nu pot accepta faptul ca Liam a murit, si nu pot accepta ca nu voi mai participa in acest spectacol.
        Nu e corect! De ce ni se intampla asta fix noua? Fix acum? De ce noi? Liam era... era viu in urma cu 30 de minute. Chiar eu vorbisem cu el la telefon..
     -Draga mea... "isi deschide bratele, si ma imbratiseaza dar ma retrag. "
Nup. Nu pot accepta atingerea cuiva in momentul asta.
         Simt ca imi irita creierul fiecare sunet din sala, inclusiv pasii care se indreapta spre noi.
         Ridic cu lacrimi in ochii privirea. Un baiat blond, inalt, imbracat in costumul lui Liam si parul dat pe spate cu gel se apropie spre mine si e pregatit sa ma ia de mana si sa ma duca pe scena.
         Numai inteleg. Am halucinatii? Vad doar eu acest baiat care se holbeaza la mine?
      -Seraphina el e ."incepe sa il prezinte pe baiat si ma conving ca nu halucinez. Apoi imi spune:"  Vei dansa cu el doar daca simti ca o poti face. Daca nu, e perfect in regula, Alya si Nino iti vor lua locul.
         Ma uit la Alya care sta la masuta de machiaj si se uita in oglinda la noi.. la el. Il cunoaste.
         Stau pe ganduri de ceva timp si inca tot nu pot lua o decizie. Creierul meu a luat-o razna si nu pot gandi asa repede..
       -Si acum, GĂRGĂRIȚELE va vor incanta cu o coregrafie de balet. Acesti tineri au muncit atat de mult pentru a ajunge aici si merita sa ii primim cu cateva aplauze.
          Cei din sala incep sa aplaude dupa ce numele trupei noastre e strigat pe scena.
          Cortina se trage, semn ca trebuie sa fim pe poziti, asa ca asta facem. Nu pot sa las 3 luni de invatat sa se duca anapoda. Voi participa la acest spectacol. Voi dansa. Apoi ma voi inchide in camera pentru tot restul vieti mele!

          
         In sfarsit muzica s-a oprit, iar cortina s-a tras.
Fug spre vestiar si imi iau rucsacul.
         Ma urc in primul taxi pe care il vad si fug acasa.
         Simt ca o sa mor singura in vila asta imensa dar sunt tare fericita ca sunt singura. Mama si Filip sunt inca la spectacol si nu vor veni curand acasa! Ce bine!
         Deschid usa, si țip din toti plamani, apoi imi dau drumul pe podea.
Gresia e asa rece, si asa plina de lacrimi.
         Nu imi vine sa cred ca Liam e mort si ca nu il voi mai vedea vreodata!
         Si simt cum usor, usor, voi fi acaparata de un abis adanc plin cu dureri coplesitoare din care nu voi iesi curand, sau vreodata.
         Urc la etaj si ma scufund in cada plina cu apa rece. Imi las capul pe spate si inchid ochii in timp ce las emotiile sa imi treaca prin tot corpul.
Incep cu inima, apoi cu stomacul, cu coapsele, si le simt deja pana in varful degetelor de la picioare.
         In stomac am acelasi nod care imi face stomac sa se stranga si sa se incordeze, dar care se simte mai rau decat un pumn sau un cutit infipt acolo atat de incet de cineva, incat ai putea muri asteptand moartea.