Atingeri Furate

Capitolul 7.

~înecul~

Întreaga camera se invarte cu mine. Mă doare capul atat de tare, incat simt ca o sa explodeze dacă mă mai gandesc mult la ce s-a întâmplat ieri.
— Am auzit ca ieri ai fost sa castigi un contract cu firma Gramm de Vanile. Cum a mers? "Mă întreabă Filip în timp ce îi pregătea Alsiei omleta. "
— Oribil. A fost superb. Totul a mers perfect.
           Mint, pentru ca mi-e frica sa spun adevărul. Cine știe ce s-ar putea intampla din vina adevărului meu..
— De ce? Ce s-a intamplat incat sa fie atat de superb? 
— Pai.. am fost concediata, pur și simplu..
            Telefonul meu sună, iar asta e cel mai bun moment în care ar fi putut face asta. Nu cred că știam cum sa continui discuția asta!
— Scuze, trebuie sa raspund.

           Merg pe pe hol si ma opresc in capatul scarilor, unde i-au loc, si analizez ecranul telefonului.
E Alya.
Apas pe butonul verde, apoi vocea ei pițigăiată incepe sa vorbeasva:
— Ai face bine sa fi liberă azi, Ser!
— Pai, voi fi mereu de acum...
— Poftim? Ce s-a intamplat?
— Tocmai am..
— Îmi explici acolo totul. Grabeste-te, va fi si Lukas acolo!
— Sa ma grabesc? Al, unde mergem?
— La plajă. Tocmai tu ai adus vorba de asta saptamana trecută, și am stabilit cu toții ca astăzi mergem. Nu-mi zi ca ai uitat!
— Nu, nu am uitat! Ajung acolo în 30 de minute. 

            Oh, ba da! Am uitat complet de iesirea noastra!
Alerg sus și ma imbrac cu primul costum de baie pe care îl vad în sertar, apoi i-au peste un tricou alb, lung, și o pereche de pantaloni scurți, negri.
            Parul il prind sus într-o coada, si demachiez rimelul de pe fata mea.
Chiar arăt ca o orfană.. 

            Ajung acolo, iar toți mă așteptau deja, fiecare holbandu-se la mine de parcă aș avea o fantomă în spatele meu. 
— Pai, daca Printesa Întârziată a ajuns, zic sa intram odată! "Adaugă Zoe, fiind atat de sarcastica încât a-și putea sa o spanzur. "
            Alya mă prinde de braț, și ambele înaintăm spre locul unde ceilalți au decis sa stam.
— Ai uitat ca trebuia sa vi, nu? "Îmi spune fără să mă privească, și ranjeste. "
— Da.
            O iubesc atat de mult, pentru simplul fapt că mă înțelege atât de bine. Mereu Alya a fost acolo pentru mine și m-a ridicat de fiecare data cand eram la pamant.
Nu pot explica cat de mult țin la ea... Cat de mult țin la toate de fapt..

— Alya! Prinde! "Mingea baietilor zboară fix înspre noi, iar Alya o lovește cu podul palmei fix în direcția opusă, mingea lovindu-l pe Aidrien în frunte. Scoate un țâțâit lung, si se uita urat la mine si Alya, de parcă ar fi vina noastra ca el fix atunci trecea pe acolo, sau ca e atat de distras incat nu a fost in stare sa se apere.  "
            Totuși, cine l-a chemat pe el aici? Și de când el și gagica lui fac parte din grupul nostru?
— Aidrien! Ești bine? "Zoe aleargă spre el cu crema solara în mână, și îi atinge pieptul care era gol, dar el o respinge, iar asta îmi spune ca încă nu s-au împăcat. "
            Totuși, îmi doresc atat de mult sa știu motivul pentru care cearta lor e atat de aprinsa. De ce brusc relația lor e atat de rece? Zoe însemna totul pentru Aidrien cu cateva saptamani în urma, iar acum o privește de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat între ei..
            Ea încă îl iubește. Mult.
Și se poate observa asta în pupilele ei dilatate care îl privesc pe, în timp ce el mă privește pe mine.
            Zoe ii urmează privirea, iar acum se uita amandoi la mine.
            Scena respectivă poate fi interpretată foarte gresit de Zoe, și nu as vrea sa intru într-un conflict cu ea. Nu vreau ca vreo fata sa creada ca doresc sa ii fur iubitul, sau sa îi atrag vreodată atenția.
Mut privirea într-o parte, și mă prefac ca aceasta scena nici nu s-a intamplat vreodata. Pentru ca e mult prea stanjenitoare...
            Însă, cu toate ca m-am îndepărtat atat de mult de Aidrien si Zoe, ambi continua sa se uita urat la mine.. Nu pot sa îi înțeleg deloc și am o bănuire că Zoe mă privește pentru a găsi cel mai mic defect la mine și pentru a îl folosi împotriva mea.
            Iar Aidrien.. Aidrien probabil mă privește pentru ca e.. ei bine, nici nu pot sa găsesc un motiv logic pentru care face asta..
Sigur nu e din vreun motiv bun sau citav.
             Probabil își imaginează ca hainele astea nu exista pe mine, și mi-o trage cu privirea. Sau poate se simte prost ca m-a concediat și că a pus pe cineva sa mă insulte în ultimul hal.
Pufnesc in rad.
Hai mă Sera, nici tu nu crezi ce spui!
Vocea din capul meu are dreptate. Nu cred ce spun.