Învață-mă să iubesc! Vol. II - Umbrele trecutului

CAPITOLUL 21

L-am lăsat pe Dylan să meargă la firmă singur, iar eu mă văd cu Anna la mall așa cum i-am spus lui. Spre norocul meu, a fost liberă în ultimele două zile și abia aștepta să facă ceva decât să stea acasă.

O văd pe Anna cum intră în centrul comercial și-mi ridic mâna pentru a mă putea vedea. Mă zărește după ce dă o tură cu privirea apoi se grăbește spre mine. Ne îmbrățișăm de parcă nu ne-am văzut de ani de zile, apoi ne despindem iar ea mă privește din cap până în picioare, precum o mamă care nu și-a văzut fiica de mii de ani.

— Doamne, începe să îmi fie dor să lucrăm împreună! Cum ești? Ochii ei mari, negrii și curioși mă fac să zâmbesc.

O îndemn să ne așezăm la o masă, să comandăm ceva și să povestim. Anna comandă un expresso, iar eu iau un fresh de portocale.

— Mi-a fost dor de tine! Îmi pare rău că te-am neglijat, chipul meu trist o impresionează pe Anna, care mă prinde de mâini încurajator. Lasă-mă pe mine, aceiași rutină, spune-mi de tine, o îndemn pentru a sări peste rutina mea de a lucra la firmă, a veni acasă și de a-mi petrece timpul cu iubitul meu.

Anna pufnește.

— Mai nou sunt dădacă, își dă ochii peste cap, iar eu îmi ridic sprâncenele mirată.

— Al doilea job? Dacă ai probleme, te rog, spune-mi, vreau să te ajut! Și nu din banii lui Dylan, dacă asta te-ar face să te sfiești.

Nu că aș avea eu mulți, dar este prietena mea și vreau să o ajut în orice mod posibil.

— Al doilea job pe naiba! Izbucnește un pic cam tare. O ții minte pe fetița căreia i-am pregătit ziua de naștere? Mă întreabă, iar eu aprob, insă nu îmi aduc aminte numele ei. Ei bine, lui Bob i s-au aprins călcâiele după mă-sa, iar copila mi-o mai plasează mie, ba la cafenea, ba acasă dacă porumbeii nu și-au încheiat treburile, își dă ochii peste cap exasperate.

Îmi aduc aminte că în acea zi Bob s-a oferit să le ducă acasă, dar femeia aceea nu ajunsese la cafenea pentru a se angaja? Zici că am avut amnezie, nu paralizie.

— Nu poate fi așa rău, zâmbesc eu.

— Domnișoara aia e un drac reîncarnat! Frate, nu stă locului un minut! A dormit la mine azi noapte, de dimineață am făcut curat, gesticulează enervată. Zici ca a trecut uraganul din Oz sau cum mama naibii e povestea aia! În urma acestei experiențe m-am decis că nu vreau plozi!

Afirmția Annei îmi aprinde un beculeț! La naiba, testul de sarcină! Am fost atât de prinși în toată treaba asta cu H că am uitat că medicul ginecolog mi-a sugerat să fac un test de sarcină săptămâna asta, înainte de vizita la cabinetul dânsei.

— Pământul către Amaya! Unde ai zburat? Surâde.

— Mă gândeam dacă ai avea grijă de copiii mei, zic ce apuc bând repede o gură de suc ca să îmi treacă starea asta.

Anna aproape se îneacă cu niște cafea.

— Draga mea, orice până la copii. Sunteți bogați, luați-vă o bonă.

Încep să râd și schimb subiectul, notându-mi în cap să fac testul de sarcină când ajung acasă.

— Azi merg la o petrecere la un cassino, spun direct, iar ea se îneacă din nou.

— Detalii, Amy! Nu sunt ghicitoare.

Îmi dau ochii peste cap și încep să îi povestesc tot ce știu. Adică, tot.