Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
[A/N]: Halloween fericit♡ . . .
— Haideți, fetelor, mai cu spor! spuse elful plin de entuziasm, turnându-și încă un pahar cu vin și țopăind în jurul celor două prietene ale sale.
— Lance, taci, îl apostrofă Arya care deja era sătulă de tentativele prințului Itziar de a le susține moral bând vin pe fundal și a țopăi într-un fel de dans ce ar fi putut invoca ploaia dacă ar fi fost realizat cu precizie.
Freya își șterse cu dosul palmei bobițele de transpirație de pe frunte. Chiar dacă se aflau în inima înghețată a Muntelui de Sud, efortul depus o sleise de puteri.
Și ea și Arya priviră către grămada de material de pe covorul pufos din mijlocul camerei, apoi îl priviră la unison pe Lancelot.
— Tu ai făcut partea ta de plan? Ce mai aștepți? Du-te! îi ordonă Freya, cea care venise cu ideea planului malefic.
— Acum merg! se văicări el. Dar voiam să vă susțin!
— Ne-ai susținut destul, acum e momentul să te asiguri că totul merge cum trebuie.
— Contați pe mine!
. . .
Să-l găsească pe Aiden în întreg Heclanul se dovedise a fi o misiune mult mai grea decât anticipase Lancelot. Culmea, nu-i mai dăduse târcoale Freyei și dispăruse în mod subit. Să se aventureze prin nămeții muntelui înghețat nu ar fi fost o variantă, însă prințul presupunea că poate făcuse o mică excursie pe Muntele Vechi sau poate mersese la vreo masă de Halloween organizată de Alanis.
Lancelot ieși din Palatul de Sud întâlnindu-se întâmplător cu Ènore care coordona servitorii în aranjarea dovlecilor sculptați în salonul principal.
— Organizezi vreo petrecere de Halloween, Ènore?
— Nu, dar Alanis a trimis vreo trei căruțe pline cu dovleci și ar fi păcat să se strice aiurea.
— Are logică, da. Din pură întâmplare, l-ai văzut cumva pe Aiden? Nu se ține scai după Freya și mă tem să nu fi murit.
— E afară, la doveci. Naiba știe ce tot face pe acolo...
— Mulțumesc, Ènore!
Lancelot fugi pe scări, aproape împiedicându-se și alunecând pe scările din gheață. Chiar în fața palatului, așezat pe un ditai dovleacul, Aiden ținea altul pe genunchi, unul de o mărime mai acceptabilă.
— Mi-e frică să te întreb ce faci acolo, spuse Lancelot apropiindu-se.
Aiden își ridică privirea triumfală, arătând cu mândrie ceea ce părea a fi fața unei pisici scluptate pe respectivul dovleac.
