Sfârșitul lui Mihai Voievod Viteazul

Mihai, profesor de istorie

     Terminând acest roman despre Mihai Vodă Viteazul, nu pot să nu mă întreb dacă viteazul stolnic Stroie Buzescu o fi gândit chiar așa. Faptele sale de mai târziu, și felul în care-l învinge pe nepotul hanului tătar, mă fac să cred că da. Ei bine, visul Măriei Sale s-a împlinit în mare parte, dar degeaba. Hibele sunt și acum multe, ca și atunci, de mult. Acum Rusia și Ucraina sunt în război. Celelalte țări din jur susțin Ucraina cum pot, căci înaintarea lui Putin ar însemna un real pericol pentru toată Europa de Est. Nu pot să nu admir curajul vecinilor noștri și felul în care rezistă eroic, chiar dacă știu că au destule păcate mari făcute cu noi. Totuși, nicio țară nu merită să fie în război.

     Acum compar Ucraina cu țările române, căci așa cum noi am rezistat împotriva imperiului otoman, chiar dacă am mai și căzut, tot așa rezistă și ei acum în potriva Rusiei, care nu vrea altceva decât teritorii noi, deși aproape jumătate din această țară uriașă nu este locuibilă. La ce i-o fi trebuind lui Putin acum să refacă Rusia Ecaterinei cea mare, cu tot cu Crimeea, nu știu. Dar mă gândesc la el ca la sultanul Mahomed al doilea, ce a cucerit Constantinopolul.

     Da, și acum trăim vremuri grele, importăm cereale ca să sprijinim țara vecină, în vreme ce fermierii români ies în pierdere. Nu zic, trebuie să fim solidari, dar ne tăiem noi craca de sub picioare. Și așa economia e la pământ. Am făcut de multe ori asta. De pildă, polonii au fost ajutați de moldoveni cu bani și oști, ungurii la fel, de țara românească, în comunism noi făceam export și magazinele erau goale.

     Acum e taman pe dos! Totul se importă, calitatea nu e tocmai bună întotdeauna, milioane de români sunt plecați peste hotare, se întâmplă tot felul de accidente, erori medicale și alte nenorociri, tot sistemul e muribund deja, nu bolnav, și nu pot să mă gândesc că și pe vremea lui Mihai Vodă economia și toate celelalte erau la pământ, pe de o parte datorită turcilor și tătarilor, pe de altă parte datorită celor ce acționau în acest sens din interior, boierii și domnitorul împreună.

      Doamne, istoria se repetă, chiar dacă totul e mult mai subtil acum și războaiele sunt moderne și mai toate sunt pe vibe-ul de subtilitate, sau un tupeu de-a dreptul jegos. Nu știu unde vom ajunge, dar concluzia la care am ajuns de când am terminat facultatea, tot făcând comparații, este că omenirea n-a învățat din greșelile trecute și le repetă, chiar dacă vremurile s-au schimbat, oamenii tot la fel au rămas.

      Sper, în calitate de profesor la liceu, să le insuflu tinerilor dragostea pentru istorie, să le pot explica toate acestea și urmările greșelilor din trecut. Poate noua generație va învăța ceva, chiar dacă avem mulți adolescenți consumatori de stupefiante, teribiliști, eu tot nu-mi pierd încrederea.

      Dacă i-aș răspunde stolnicului Stroie, i-aș spune că l-am înțeles. Am înțeles și vremurile de atunci, iar noi urmașii nu suntem cu nimic mai buni ca ei, căci și noi păcătuim, avem slăbiciuni și de multe ori suntem superficiali.

       Acum fac o binemeritată pauză de la tot ce înseamnă scris și editat. Vreau să mă rup și de tehnologie o vreme. Vreau să merg la Poenari, să simt acolo că sunt mai aproape de cer și de toți voievozii pe care-i iubesc. Vara asta organizez o tabără acolo pentru copii de gimnaziu și liceeni. Sper din suflet să le placă aerul curat și măreția de acolo; n-au cum să nu te miște și să nu te facă să reflectezi, oricât de ancorat ești în realitatea modernă și viața cotidiană.

       Eu plec cu câteva zile mai repede ca să organizez totul. Vom avea urcări pe munte, vom vizita cetatea, apoi poate ne vom abate și pe la Nămăiești pentru o tură călare până la stână. Am văzut peisajele și mi-am tot promis că o să fac tot posibilul să ajung acolo. Vreau să văd și corbii de piatră, să urc tot mai sus și să cutreier hai-hui cu gândurile, să mă purific.