Fugind de El || K. Nm ||

capitolul 8

Eldred

- Am spus cârnați subțiri înveliți în piper, Joon ! Când ai de gând să-ți deschizi urechile și ochii ăia ?

Vânătorul are o expresie indescifrabilă, în timp ce privește cu buzele strânse la legătura de cârnați pe care i-o vântur în față iritată .

- Crezi că oameni își vor da seama dacă sunt înveliți în piper sau nu? Mă întreabă deranjat. Eu sunt vânător, nu măcelar, hangițo!

Îi trântesc legătura de cârnați în mâini, Întorcându-mă spre soba care sfârâie deja tigaia încinsă.

- Du-i înapoi în pivniță și adu-mi cârnați înveliți în piper! Îi command cu aspirime. Acum repejor!

Joon mă privește enervat .

- De ce nu sari tu în tigaie ? Îmi sugerează cu seriozitate. Ești atât de iute încât nu s-ar simți nicio diferență.

- Foarte amuzant, constant sec, luând o gură din cafeaua neagră de pe tejghea .
Te comporți ca un băiat prost crescut , Vânătorule.

- Și tu te comporți ca o nevastă acră și cicalitoare, imi răspunde pe același ton. Ești  genul de persoană care motivează bărbați să rămână burlaci multă vreme, știai?

Îmi șterg mâinile se șorț cu furie, hotărâtă să nu mă mai las provocată .

- Ooo. Preferați mei se ceartă din nou? Ne întreabă Ela bine dispusă, intrând în bucătărie  cu niște carafe goale . Cum de vă găsesc mereu gata să vă luați de cap?

- Azizi, răsuflă Joon ușurat. Sunt gata să mă pun în genunchii dacă-mi schimbi cârnați ăștia nenorociți în cei subțiri înveliți în piper.

Ela ridică din sprâncene fără rușine.

- Să te pui în genunchii cu ce scop, Vânătorule?

Simt că mi se încinge gâtul când Joon începe să râdă, făcândui cu ochiul .

- Cu orice scop dorești, frumoasă domniță!

- In timp ce schimbați tandrețuri, intervin prost dispusă, cineva să-mi aducă totuși cârnați din pivniță, înainte să se umple bucătăria asta se fum!

  Și trag tigaia încinsă de pe sobă, uitându-mă urât la amândoi .

Ela zâmbește cu șiretenie.

- În regulă, schimb eu cârnați, Vânătorule. Îmi rămâi dator.

- O să te ador veșnic, azizi!

- Poate o sa ne spui cândva ce înseamnă cuvântul ăsta,  Joon. Uneori mă întreb dacă nu cumva mă faci proastă, sau ceva de genul .

Joon începe să râdă misterios, însă nu raspunde.

- Mai ai nevoie de mine, hangițo? Mă întreabă cu răceala.

Urăsc faptul că-și schimbă atât de repede tonul când este vorba de mine. Îmi spune hangiță numai pentru că asta mă scoate din sărite, și am impresia că savurează de fiecare dată nervi mei, atunci când răbufnesc.

- N-am avut niciodată nevoie de tine, îi răspund nervoasă, intorcându-mi privirea.

- Nu începeți din nou! Geme Ela exasperantă.
În ultima vreme...Sfântă Wadara!