Obsesie fatala

Inceputul si sfarsitul

Pentru unii copii, rolul tatălui în creșterea lor a fost unul important. În ceea ce mă privește, aș putea spune că, deși a fost mai mult absent decât prezent în creșterea mea, tatăl meu m-a făcut persoana care sunt acum. Crescând într-un mediu marcat de certuri, bătăi și alcool, nu pot spune că am avut o copilărie fericită.

Cu toate acestea, mama a încercat să ascundă toate aceste suferințe departe de mine, pentru ca eu să pot crește ca un copil normal, dând iluzia de familie unită și iubitoare. Totuși, destinul nu este același pentru toată lumea, unii se nasc mai puțin norocoși. În cazul meu, absența completă a tatălui ar fi durut mult mai puțin decât prezent fizic, dar absent emoțional.

Și după atâta timp, stăteam la aceeași masă cu bărbatul pe care atâția ani l-am numit tată. Cu toate acestea, pentru mine, cuvântul 'tată' nu merita rostit; pentru mine, el era doar Corey. Corey Will, bărbatul al cărui nume de familie îl purtam și pe care îl detestam groaznic. Era același bărbat pe care îl țineam minte de când eram mică, însă bătrânețea începea să-și spună cuvântul: firele albe, cearcănele și ridurile adânci îl făceau aproape de nerecunoscut. Îl priveam în ochi așteptând să văd ce are de spus. Aveam atâtea întrebări la care voiam să aflu răspunsul.

De dimineață m-am trezit în brațele lui Ethan. Nu închisesem un ochi toată noaptea. Am dormit pe reprize, chiar dacă eram foarte obosită; ceva nu mă lăsa să dorm. Ethan a insistat să participe la discuția mea de azi cu tatăl, în ciuda opoziției mele. Stăteam față în față cu tata la masă, privindu-l patrunzător.

— Orice întrebare ai doar spune-o. Îți voi răspunde sincer la orice.

— Vreau sa aflu tot. Chiar si ce-l mai mic detaliu.

— Am înțeles, spuse acesta si ofta scurt.

— Tu erai încă foarte mica când a început totul, Aria. Stil foarte bine ca eu si mama ta nu ne mai înțelegeam deloc.

— Ma întreb oare de ce ? spun adresându-i cuvintele intr-un mod sarcastic.

— Oricum, după ce am ales să plec, centrul de dezintoxicare a devenit casa mea. Am realizat că ceea ce făceam nu era bine. Din păcate, era prea târziu să opresc toate acestea mai devreme; poate astfel nu aș fi ajuns în această situație.

— Și eu aș fi avut o copilărie normală, întrerup eu.

— Și asta, în timpul șederii mele acolo, l-am cunoscut pe Jonah. El trecuse prin aceeași patimă ca și mine și își pierduse familia tot din cauza alcoolului. A fost singura persoană alături de mine după ce am ieșit de acolo. Fără nicio sursă de venit, am început să ne ocupăm împreună cu jefuirea magazinelor, dar nu a durat mult. Jonah a fost prins, dar eu am reușit să scap. Mi-am petrecut zilele și chiar luni bune pe străzi, spune tată cu amărăciune în glas.

—Prima mea interacțiune cu drogurile a avut loc acum câțiva ani, când mă aflam la metrou, ferindu-mă de ploaie. Pe peronul opus se aflau doi bărbați îmbrăcați în costume. La prima vedere, ai spune că sunt oameni de afaceri, nu traficanți de substanțe ilegale. La un moment dat, unul dintre ei scoate din buzunar un pliculeț alb, iar celălalt îi dă o sumă frumușică de bani în schimbul acestuia. În acel moment, mi-am dat seama cum aș putea ieși din sărăcie. Am început încet, cu banii strânși din cerșit, să cumpăr iarbă pe care o vindeam mai scump. Așa a început totul. După câteva săptămâni, într-o mică fabrică abandonată de la marginea orașului, am început să cultiv mici plantații de cannabis. Afacerea a început să meargă din ce în ce mai bine. Și, încet-încet, am ajuns de la mici culturi la terenuri întregi de canabis, de la locuitul pe străzi la acest conac imens care îmi servește drept casă. Am trecut de la a munci singur la a avea o armată de peste 350 de persoane care lucrează pentru mine. În acest parcurs, am întâmpinat și numeroase obstacole. La început, nimeni nu cumpăra de la mine, deoarece arătam într-un anume fel, trăind pe străzi. M-a prins poliția de câteva ori, dar am jucat mereu cărțile în favoarea mea și uită-mă aici. Cu toate acestea, toate acestea nu au reușit niciodată să umple golul din sufletul meu. Să fiu singur nu a fost ușor.

Îl priveam ca și cum nu era el tata, nu putea face asta niciodată. Tatăl meu nu voia să audă de muncă și chiar dacă o făcea, aproape toți banii pe care îi avea îi cheltuia pe alcool.

— Probabil te intrebi cum au ajuns ei sa lucreze pentru mine, spune tata privindu-l pe Ethan.

—De fapt, aș vrea să-i povestesc eu lucrurile acestea, domnule Corey, spune Ethan, privindu-l.

Tata oftează scurt, apoi aprobă din cap. Atenția mea se mută asupra lui Ethan, acesta îmi ia palmele în mâinile lui și mă privește pătrunzător.

— Orice îți voi spune sa știi ca nu schimba cu nimic ce simt pentru tine.

Aprob din cap și îl ascult cu atenție.

— După moartea părinților mei, nici noi nu am dus-o bine. Drake era singurul care muncea și să întrețină doi frați nu îi era tocmai ușor. Eu nu câștigam mult din lupte, iar Jo era prea mică ca să lucreze. Pe Corey l-am cunoscut într-o seară când aveam campionat. Mă luptasem până la sânge cu câțiva băieți, iar la sfârșit, când mi-am văzut banii, nu am fost deloc mulțumit. În seara aceea, Corey mi-a făcut o ofertă pentru a lucra pentru el. Traficul de droguri nu mi s-a părut cea mai bună alegere la început, însă nu aveam de ales. După ce am realizat câți bani se câștigă din traficul de droguri, am simțit o atracție către această lume periculoasă. Cu toate că activitatea aceasta mi-a adus probleme considerabile cu poliția, am fost tentat să continui pentru a obține mai mulți bani și a avea o viață mai bună. În ciuda dezaprobării mele inițiale față de această afacere ilegală, am ajuns să accept acest mod de viață ca pe o realitate a mea.Drake, deși nu a fost de acord cu alegerile mele, nu a putut să îmi impună nimic.În scurt timp, mi s-a alăturat și el, însă pe Jo nu am implicat-o niciodată în asta.
Pe măsură ce timpul trecea și eram tot mai implicat în lumea traficului de droguri, conștiința mea începea să se confrunte cu consecințele acțiunilor mele. Vedeam cum viața mea se transforma într-un labirint periculos, în care fiecare decizie greșită îmi aducea și mai multe neplăceri. De foarte multe ori lucrurile ieșeau nu tocmai bine am fost tentat sa renunț insa nu îmi doresc din nou viața pe care o aveam înainte. Am învățat sa trăiesc așa, iar viața mea începuse sa se învârtă doar in jurul banilor si al traficului de droguri. Pana ai apărut tu.

Mă așteptam la ceva mult mai rău, nu îmi plăcea cu ce se ocupa absolut deloc, însă nu puteam să îi impun nimic fiindcă aceasta era viața lui pana la urma. În ceea ce-l privește pe tata, nu aveam cuvinte. Pe de o parte simțeam furie, iar pe de alta îmi era milă de el. Nici el nu o ducea tocmai bine, dar asta nu ștergea cu buretele atât de ușor tot ce făcuse în trecut. Toti ani de chin si suferința.

— Nu am incetat o secunda sa nu ma gandesc la tine Aria. Ce faci, cum esti, cum iti merge cu scoala.

— Dupa cum știi, nu ne-am descurcat bine deloc dupa ce ne-ai abandonat. Sau probabil ti s-a dat raportul, spun adresându-i o privire taioasa lui Ethan.

— Nu, Aria. Ethan nu stia ca esti fica mea. Imi povestea despre tine iar eu aveam o banuiala ca esti tu. Bănuială care mi-a fost confirmata cand ai intrat pe usa. Insa de ce nu mi-ai spus de problemete tale de sanatate?

— Tu de ce nu mi-ai spus ca esti un traficant de droguri ?

Ma simteam ca un copil de cinci ani care le inchidea gura părinților atacându-i cu aceeas moneda.

Dar cu toate acestea pentru mine din secunda in care plecase pentru mine era ca si mort. Din secunda aceea mama fusese singura mea familie.