O țigară,
Un singur gând,
Gândul să mai apuc una
Și să vorbesc cu luna,
Să o întreb de soare,
Ce o mai face oare?
Strălucește mai tare când o privește?
Dă mai multă căldură când îi vorbește?
Glasul îi devine mai lin,
Când îi șterge un suspin,
De pe al său obraz de gropițe plin?
Oh,lună,tu ce simți când îți zâmbește?
Oare cu ale lui raze te zdrobește?
Ori te înalță și te simți ca în rai?
Tu lui în schimb ce îi dai?
Îi dai a ta lumină pură?
Sau îl privești cu ură?
De mi-ai zice asta,nu te-aș crede,
În privirea ta se vede limpede
Când vorbești cu constelațiile,
Gura nu-ți mai tace.
Ai vorbi ore în șir despre al tău soare divin
Ai tăi ochi îți sclipesc,
Când ai lui te privesc.
Oh,lună,
Eu știu bine,
Chiar de nu vă priviți mereu,
Iubirea voastră crează un apogeu.
