Daylight || JEON JUNGKOOK

1

ᵖʳⁱᵐᵃ ᵈᵃᵗᵃ ᶜᵃⁿᵈ ᵗᵉ ᵃᵐ ᵛᵃᶻᵘᵗ
09.09.2016

Diminetile erau din ce in ce mai racoroase  si nu numai ca adia vantul si starnea frunzele cazute de pe jos. Dar asa i se parea mereu fetei. Nimic nu se schimba. Era mereu aceeasi chestie pentru ea. Incepuse sa se plictiseasca si de viața.

        –Haide Do-young , e timpul sa plecam la noua scoala , doar trebuie sa faci o impresie buna la directorul scolii.

Ii spune tatal acesteia , auzindu se de la etaj in timp ce micuta isi amesteca plictisita cerealele din bol.

       –Deci sa inteleg ca nu ai terminat de mancat?

Fata da din umeri nevinovata si lua o gura din micul dejun ce trebuia sa l lase. Nu i placea asta , trebuia sa termine ca cerealele sa nu se inmoaie.

         –Esti sigur ca nu putem intarzia putin? Adica , appa , stii cat de mult urasc cerealele moi.

Barbatul chicoti usor fara a se fi auzit si pleaca din incapere pentru a si cauta ceilalti copii.

Nari era cea mai mare dintre copii familiei Ha. Era mandria familiei si cea care e la facultate. Apoi urma Hyuk , normal , copilul ce face probleme in familie , iar mezina familei fiind Do-young

Singurul lucru inedit de a fi mezica familiei e ca primea mereu atentie din partea tuturor , dar ei nu prea ii pasa de aceasta "atentie". Mai mult voia sa fie lasata in pace.

           – Young ! In momentul asta vreau sa te incalti si sa fii in masina tatei cat timp coboara fratele tau scarile.

Se ruga mama acesteia de ea , stiind ca fiica ei nu voia sa si revada asa de mult fostii colegi.

Din pacate , acum 2 ani a trebuit sa se mute din casa lor din cauza unor probleme cu gazele si tunelul de sub casa.

Asa ca Do-young se mutase la alta scoala. Aparent , fetita se rugase de ai sai sa se mute inapoi. Oare de ce? Cateva fete ii faceau zile amare , ajungand sa le ia de par de cateva ori.

           –Si te rog frumos , data viitoare sa ne spui daca vreo fata te enerveaza sau nu te lasa.

Femeia vorbea de serios cu ea , fata doar dand din cap rapid si foarte serioasa. Dar de bagat la cap , sigur ca mintea ii era altundeva.

Fata se incalta repede , imediat fugind spre masina parcata din fata casei.

[...]

Cu toate ca avea doar 13 ani , era destul de desteapta si trufasa pentru varsta copilei.

Cu toate astea fiind , isi saluta tatal si fratii usor pentru a nu atrage priviri asupra ei si porni spre curtea scolii , unde privii pe toata lumea in adevaratul sens al cuvantului.

Ofta usor si simti cum deja ar vrea sa plece din locul acela groaznic.

Brusc , zambetul ei de pe fata disparuse cand facuse contact vizual cu Lee Yeon.

Ii zambise atat de frumos incat se simtea neputincioasa cu asta.

Lee Yeon era intr adevar o provocare , mai ales cand venea vorba sa fi prieten cu el , sau chiar sa ai ceva cu el. El niciodata nu lua vreun angajament.

Dar da , toate fetele visau la el. Incercase si ea sa nu lege vreun sentiment de el , dar de obicei esuezi cand ambii parinti sunt prieteni de familie.

O saluta subtil si ii facuse cu ochiul iar ea ramase stana de gheata cand vazuse mai exact actiunea lui.

         –Ai vazut si tu cum ti a facut Lee Yeon?

Spuse si prietena ei subtil , incercand sa scoata vreun raspuns cu clestele. Dar aparent , de umire Young ramasese uimita , iar cu sunetul clopotelului asurzitor ce sunase deasupra ei se trezise din visare , putand sa se duca la prima ora.

          –Hai mai bine sa nu vorbim niciodata despre asta Boa , ok? E top interzis sa se stie.

Bombanea fata in timp ce si scoatea din ghiozdan primul manual pentru ora.

Boa se uita cu ochii mari spre ea.

          –Ce e top secret si nu trebuie sa auda nimeni?

Vocea cunoscuta a unui baiat le facuse pe ambele fete sa inghete si fara sa se uite in spate.

Do-young inghite in sec , apoi se intoarce 90° catre acea persoana. Choi Yeonjun.

Baiatul radea de fetele celor 2. Yeonjun era mai mare decat cele doua cu 1 an, ceea ce nu era mare nenorocire. Era prietenul lui Young cam din totdeauna si mereu trebuia sa fie hranit cu stiri despre viata prietenei sale.

         –Pe bune Young? Parca te invatasem mai bine de atat!

O mustra acesta dupa ce toata intamplarea i a fost povestita pe scurt pentru a nu intarzia.

         –Nu si tu Yeonjun! M am blocat , nu e nevoie sa ma pui pe rug acum din cauza unei greseli.

Spune Do-young incruntata.

          –Cat timp o sa l eviti ?

Young ofta iar privirea ii cazuse pe pantofii ei si pleca grabita spre laboratorul de biologie unde era asteptata de diriginta ei care mai era si directorul scolii.