Capitolul 17 -Trădată

14.3K 994 33
                                    

  Am alergat cât am putut de repede spre salonul din faţă. Leon. Leon era aici. Nu-mi venea să cred. Am ajuns în salon şi acum eram faţă în faţă. Arăta atât de bine şi părea.... părea fericit. Şi nu fericit că mă vede pe mine.

    - Leon.., am zis eu mai mult în şoaptă.

    - Eli, mă bucur să te văd. Sper că Andy are grijă de tine! a zis zâmbind.

    - Normal că am grijă de ea! a intrevenit Andrew, având acelaşi tot sever. Cu ce te pot ajuta?

    Acum Leon se uita la mine. Nu mai zâmbea. M-am uitat în ochii lui şi mi se părea că îşi cere scuze. Dar pentru ce?

    - Am venit să vă invit la logodna mea, zise Leon.

    Atunci am simţit cum inima mea s-a făcut bucăţele. Se logodeşte? După toate acele declaraţii de dragoste, după doar câteva zile se logodeşte?

    - Ooh, felicitări! îl felicită Andrew, îmbrăţişându-l. Înseamnă că ţi-ai găsit sufletul pereche.

    Leon a dat din cap şi s-a uitat din nou la mine. M-am apropiat de el şi l-am plesnit peste faţă cu toată puterea mea. Cu bucăţica de putere rămasă am schiţat un zambet fals şi l-am felicitat. M-am întors cât am putut de repede şi am fugit în cameră. M-am aruncat cu faţa în pernă şi am început să plâng. După un timp am simţit cum cineva s-a aşezat pe pat şi o mână mare mă mângâia pe spate. Andrew. M-a luat în braţe şi îmi şoptea tot felul de cuvinte care să mă liniştească.

    - Îmi pare rău că a trebuit să treci prin asta, mi-a şoptit şi am putut vedea în ochii lui cât era de sincer. Promit că de acum încolo nu voi mai lăsa pe nimeni să-ţi facă rău!

    Oare chiar puteam să-l cred? Adică şi Leon mi-a spus că mă iubeşte şi după o săptămână....

    Andrew s-a ridicat cu mine în braţe şi m-a dus în sala de mese. Am vrut să protestez, dar stomacul meu avea alte planuri. Chiar şi în timpul mesei m-a ţinut în braţe. Pe urmă m-a dus într-o cameră care avea pe perete o plasmă mare şi a pus un film. Am adormit la nu mult timp după ce a început.

                                                                                              ***

    - Hei îngeraş, e timpul să te trezeşti!

    - Mhmmm... mai lasă-mă un pic. Mi-am întins mâinile şi am simţit un 'perete'. Era foarte fin şi scotea nişte sunete de plăcere în timp ce-mi plimbam mâna pe el. Am deschis imediat ochii şi am dat de un Andrew foarte excitat.

    - Ups, am zis când am realizat ce am făcut.

Ortigo-Insula ÎngerilorWhere stories live. Discover now