Zelina

Prolog

       
Raym

Uciderea lui Angelo Mancini fusese gândită și
pregătită de mine timp 20 de ani.
Eram doar un puști când a apărut într-o noapte în viața mea distrugându-mi-o.
Eram doar un puști când am decis ca moșneagul va muri, ucis de mână mea.

Îmi petrecusem anii întregi,imaginându-mi și gândindu-mă la răzbunarea perfectă,iar acum când răzbunarea mea luase sfârșit nu simțeam niciun strop de satisfacție,nu simțeam absolut nimic în legătură cu moartea lui doar fiorii de frică pe măduva spinării.

Mi-e frică că chiar o voi pierde pentru totdeauna.

Cuvintele pe care i le-am spus înainte de ai pune căpat vieții sale mizerabile mă lovesc din plin.
Trebuiau să fie doar niște vorbe de a-l face să sufere să se răsucească în mormânt ,ca nici mort să nu aibă parte de pace.
Nu știusem ca îmi condamnasem singur soarta,nu știusem că o să mă distrug pe mine însămi în încercarea de a-i lua lui singurul lucru rămas pe lumea asta.

"-Stai zitto Angelo, stai piangendo come un figlio di puttana.Îi pun pistolul la tâmplă deja sătul de plânsetele lui și de scuzele penibile.Dar înainte de a pleca să te bronzezi la flăcările iadului,vreau să știi că o voi distruge pe dulcea ta fiică Zelina ,o voi păta și distruge încât nimeni să nu îi poată pune bucățile sufletului înapoi.Mori știind că fiica ta prețioasă plăti pentru păcatele tale.

— Raym,f-fiule te rog...nu îl las să își termine propoziția ca apăs pe trăgaci cele 3 gloanțe pregătite special pentru el îi despart craniului lăsând o urmă de oase iar măruntaiele creierului său sunt aruncate peste tot prin jur pătând pereții de un alb imaculat ."

Ușa biroului se deschide și în pragul ei apare Zelina,femeia mea,femeia care m-a ruinat pentru totdeauna.

Privirea ei se întâlnește cu a mea iar eu în adâncul sufletului meu știu ca am pierdut-o pentru totdeauna.

Ochii care acum câteva ore mă priveau cu iubire și venerație ,acum sunt disperați și plini de lacrimi,un suspin de plâns să îi saltă pieptul,înainte să vorbească.

— La dracu,Raym !Spune-mi ca n-am auzi bine și ca nu te căsătorești cu Anastasia.Spune-mi ca minte și ca n-am fost pentru tine doar o jucărie pe care ai aruncat-o cand n-ai mai avut nevoie de ea! țipă plângând.

Mai multe suspine apar făcându-i pieptul să trasară violet.

— Credeam ca sunt regina pe tabla ta de joc când de fapt eram doar un amărât de pion pe care l-ai aruncat imediat când ți-ai îndeplinit scopul. Totul a fost parte din jocul tău bolnav!
Cu ce ți-am greșit de m-ai folosit în halul ăsta?Cât de crud poți fii?Fiecare cuvânt,fiecare atingere și fiecare privire de a ta a fost doar o minciună frumoasă,o răzbunare pe care ai plănuit-o din totdeauna.

Mă întorc cu spatele la ea și ca un monstru ce sunt mă las să îi dau suspinele violente,ca un monstru ce sunt nu îi lin durerea și nici nu îi spun adevărul,o distrug cum am jurat ca o fac,o las să plece cum am promis.

Nici nu îți imaginezi cat de mult mi-aș dori să fii doar o răzbunare,îngeraș.
Nu m-am gândit nicio secundă ca voi ajunge să pierd la propriul meu joc.
Într-o zi o să înțelegi ca fac asta pentru tine.

— Ben fatto,îi spun ca apoi să îmi ridic mâinile și să aplaud în bătaie de joc.Nu știam ca ești atât de inteligentă,dulceață,ai pus tu singurică lucrurile cap la cap?

Se uita stupefiată la mine și îți închide ochii pentru câteva secunde,iar când îi deschide femeia care m-a îngenuncheat ,care m-a făcut să îmi pierd mințile,apare.