Zelina

Capitolul 2

    

     Raym

Cu fiecare pas pe care Anastasia îl făcea spre mine, știam ca nu ea era femeia cu care voiam să mă căsătoresc. Cu fiecare pas făcut,știam că voi iubi până la moarte femeia rătăcită prin mulțimea de oameni care privea neputincioasă scena ce se desfășura în fața ochilor ei.

Când Anastasia sosise lângă mine aproape o confundat-o cu o mireasa cu adevărat fericită asta până când voalul lung ce îi acoperea chipul îi fusese ridicat dezvăluindu-i adevăratele emoții,viitoarea mea soție părea gata să leșine în orice moment.

— Respiră,bella,nu vreau să fiu nevoit să le explic invitaților noștri de ce mireasa a leșinat în timpul nunți,îi șoptesc amuzant luându-i mâna dreaptă în a mea.

— Stai zitto, cosa fastidiosa,îmi răspunde în italiană și mă bufnește râsul când îi aud vocea furioasă dar tot amuzamentul meu se risipește când scorpia mă calcă pe picior " din greșeală " mimând inocența.

Fanculo!

Sunt pregătit să o fac să regrete că a îndrăznit să mă calce dar când își ridică privirea și văd lacrimile din ochii săi îmi înghit toată furia.

— Nu o pot face Raym,nu îi pot face asta!Cum naiba poți fii atât de calm?Iubirea vieții tale s-a căsătorit cu un alt bărbat, tu te căsătorești cu o altă femeie!îmi reproșează sugrumat și corpul său începe să tremure incontrolabil.

— Mai bine să o știu departe de mine fericită cu Daniele decât la 6 metri sub pământ,îi șoptesc dându-i după ureche șuvița ce ieșise din coafura sa oferindu-i un mic zâmbet.

Zelina..

De când am intrasem în mica biserică unde se ținea ceremonia am căutat-o cu privirea prin mulțime dar nu am găsit-o.

Acum două săptămâni se căsătorise cu Daniele,nu fusesem la ceremonie dar văzusem pozele,arata ca un adevărat înger în rochia sa albă croită perfect pe corpul său.

Părea cu adevărat fericită și oricât de mult l-aș disprețui pe Mione îi sunt cu adevărat recunoscător ca are grijă de ea.

Femeia mea împărțea noaptea de noapte patul cu un alt bărbat,un alt bărbat urma să îi ofere o familie.

Oricât de mult mă durea trebuia să mă obișnuiesc cu ideea.

— Domnule,putem începe?vocea preotului îmi atrage atenția și îmi întorc înapoi capul spre altar aprobând absent aruncând o ultimă privire către Anastasia care pare ca și-a revenit luându-și rolul în serios,zâmbește ca o adevărată mireasă în ziua cea mare de parcă acum câteva secunde nu era să o dea în bară.

Roșcata de lângă mine era cu adevărat mai bipolara decât credeam.

Îi mai strâng odată mâna zâmbindu-i încurajator iar ea îmi oferă un mic zâmbet înainte să îți întoarcă atenția către preot.

— Raym Giuliono,o iei de soție pe Anastasia Vitiello,din această zi până când moartea vă va despărții,să o iubești și să o prețuiești până la sfârșitul zilelor tale?