Zelina

Capitolul 3

Șapte luni mai târziu

Zelina

Chiar și abia născut fiul meu era bucățică ruptă din tatăl său ,era doar o chestiune de timp până când cineva și-ar fii dat seama cine era adevăratul tată al copiilor mei.
Nu-l lăsasem pe Daniele să îi recunoască,oricât de mult îl uram pe Raym și oricât de mult mă durea trădarea lui nu am putut să trec copii pe numele de familie a lui Daniele.

Matteo Mancini și Rosa Mancini micile mele minuni.

În urmă cu o săptămâna născusem niște gemeni perfect sănătoși,Daniele fusese lângă mine pe tot parcursul nașterii ținându-mă de mână iar fără el probabil nu aș mai fi fost astăzi aici,acest om cu siguranță era îngerul trimis de fratele meu pentru a avea grijă de mine.

Zâmbesc la acest gând,fratele meu a fost cu  norocos să fie iubit de un om atât de bun.

Privirea mea se duce spre Matteo , fiul meu moștenise tot de la tatăl său, părul negru, ochii albaștri. În schimb ce Rosa avea doar părul tatălui său,ochii săi în schimb erau verzi ca ai mei.

Raym era monstrul care îmi luase totul și fără să știe îmi dăruise lumea întreagă.

Își refăcuse viața alături de Anastasia, iar verișoara mea era mai fericită ca niciodată.

Mă bucur să o văd fericită,tot dacă inima mea sângera pentru copiii mei care nu aveau să își întâlnească niciodată tatăl.

Îl iubeam pe Daniele dar știam ca nu îi poate lua locul și nu voiam ca copiii altui bărbat să îl strige papà.

De câteva ori mă gândisem să îi spui Anastasiei despre sarcină,aveam nevoie să vorbesc cu ea despre asta dar fiecare când eram gata să îi spun îi vedeam fericirea din ochii și renunțam la idee.

Nu îi puteam lua fericirea verișoarei mele doar fiindcă picasem eu în plasa omului greșit.

Oricat de mult mă durea,știam ca și el o iubea,văzusem asta pe parcursul ceremoniei lor de nuntă cat de mult o iubea.

Izbucnisem în lacrimi când văzusem cat de blând îi dăduse șuvița după ureche,la fel cum îmi făcuse mie când mă ciocnisem de el prima dată când ne întâlnisem.
Nu aveam niciun drept să simt gustul acru al geloziei,ea era soția lui,eu eram doar una dintre fostele sale amante.

— Ești bine,amore?De un sfert de oră te uiți în gol,vocea blândă a lui Daniele mă scoate din trasa în care intrasem.

Îi zâmbesc ,aprobând obosită.

— Sunt bine,doar sunt doar puțin obosită,la sunetul vocii mele Matteo care până acum dormise liniștit în brațele mele își deschide ochișorii uitându-se curios la mine și pentru o secundă uit cum să respir.

Uram să văd cat de mult seamănă Matteo cu el ,uram ca nu mă pot uita la fiul meu fără să îl văd pe tatăl lui.

Fiul meu era primul fiu născut a lui Raym,moștenitorul său,dar nu aveam de gând să îl las să se apropie de copii mei.

În momentul în care mă aruncase ca pe un gunoi își pierduse drepturile asupra copiilor mei.

— Nu te mai gândi la el,amore,nu merită,i-am mai dat o șansă să își repare greșeala la nuntă dar lașul nemernicul ne-a întors spatele plecând, când îi aud glasul molcom înghit în sec încercând să scap de uscăciunea urata din gât.

Îmi amintesc momentul în care îmi întorsese spatele pentru a doua oară fără să se uite în spate.Acela a fost momentul în care mă trezisem cu adevărat la realitate , acela a fost momentul în care realizasem ca tot ce fusese între noi a fost cu adevărat doar o minciună frumoasă ,nu eram la camera ascunsă , aia era realitatea.