𝑴𝒚 𝑺𝒐𝒖𝒍𝒎𝒂𝒕𝒆𝒔 ᯾𝚂𝙾𝙿𝙴 𝙵𝙵 ✯𝚘𝚖𝚎𝚐𝚊𝚟𝚎𝚛

°6°

"Vreți soju sau whisky?" întreabă brunetul stând pe canapea împreună cu cei 4 prieteni

"Soju," rosti unul dintre prietenii săi

Ceilalți au vrut să bea whisky, așa că Yoongi s-a ridicat și a intrat în bucătărie luând whisky-ul și soju cu câteva pahare

S-a așezat înapoi pe canapea începând să bea soju,nu vroia să se îmbete.

"Ți-ai găsit perechea?"

"Dacă aș fi găsit-o v-aș spune,dar nu mi-am găsit. Se pare că nimeni nu vrea o bunăciune lângă el/ea"

Ceilalți horcăie amuzant de spusele brunetului,dar se opresc de îndată șatenul coboară scările

Toți rămân muți de frumusețea pură a micuțului, brunetul își întoarce privirea în spate confuz de ce prieteni săi sunt muți

Apoi își atinți privirea pe micuț,fățuca lui era somnoros și arăta moale

"Aha noi suntem primi care află de perechea ta. De ce ne minți,ce caută băiatul acela în casa ta" îl bombăni cenușiul

Șatenul se opri din mers auzind acele cuvinte nu,nu era perechea brunetului

"Haha,ce amuzant. Nu este perechea mea,e fiul prietenei mamei mele"

"Exact,de ce aș fii perechea lui Yoongi hyung" se bosumflă acestul și cu pași apăsați intră în bucătărie

Poate a fost o idee rea să iasă din dormitor,doar că îi era sete și nu avea apă în dormitor

"Frate, ce bunăciune" rosti castaniul mușcându-și buza de jos
"Mi-l dai să mă joc cu el"

"În visele tale,i-am promis mamei că o să am grijă de el" minți,nici nu a vorbit despre micuț cu mama sa

"Păcat,e o dulceață,oare cum e în pat"

"Bagă-ți poftele în cur,să te pună dracu să te iei de el,sau să te atingi de el" rosti vizibil nervos

Nu-i plăcea că castaniul vorbește astfel despre micuț, doar el are nevoie să gândească la el. Nimeni altcineva!

"Kan termină," blondul începu să vorbească
"Ce treabă ai tu dacă este perechea lui Yoongi,lasă-l în pace și bagă-ți poftele în altceva"

"Doar spuneam" își dă ochii peste cap luând o înghițitură din whisky

"În fine,merg să văd ce face" a trecut 15 minute și șatenul încă nu a ieșit din bucătărie

Probabil se simțea rușinat că este înconjurat cu prieteni săi plini de  hormoni.

Intră în bucătărie văzându-l pe șaten stând la masă, cu paharul de apă având tot acel fățucă somnoros și totodată trist

Îi simțea mirosul slab de lemn ars semn că e trist și îi este frică

"Hob' ce s-a întâmplat?" se pune lângă el privindu-i buzele țuguite

"Nimic,scuze că am coborât..am crezut că deja au plecat prieteni tăi..Îmi era sete și în dormitor nu era apă" vorbi aproape înauzibil

"Nu trebuie să-ți ceri scuze, nu este nicio problemă" își pune palma pe spatele său mângâindu-i încet

Micuțul își ridică ochii întâlnindu-i pe ceea a lui brunet,oarecum acestul îl privi blând

"Vrei să stai cu noi? Doar dacă vrei"

"Nu știu..nu-mi place de ei,"

"Dacă vrei poți sta lângă mine,"

Micuțul se gândi puțin,adică nu avea ce face în dormitor.  De dormit nu mai putea,și puțină discuție nu strică. Plus,Yoongi va fii și el acolo

"Bine"

Brunetul a zâmbit,și și-a pus brațul pe umeri micuți a șatenului înaintând cu el în sufragerie

Cum au apărut cei doi,Kan a pus ochii pe micuț. Acest fapt era văzut de brunet,și oarecum simțea gelozie cum i se umple în vene

"Îmi pare bine să te cunosc,eu sunt Jimin" rosti unul dintre băieți care avea părul de un roz pal

"Hoseok" zâmbi timid și se așează lângă brunet

Hoseok chiar se simțea în largul său în timp ce vorbea cu Jimin,poate pentru că și el era un omega,sau latura sa blândă și amuzant

Și se simțea bine lângă Yoongi,în sfârșit se simțea protejat și important,nu credea că vreodată se simți bine în preajma celui mare

Ceea ce îl deranja era Kan,îi simțea privirea arzătoare,era ca și cum îl dezbrăca doar din priviri

"Yoongi ,noi acum plecăm. E cam târziu,noapte bună" blondul se ridică urmat de ceilalți,apoi brunetul îi conduce la ușă și i-a rămas bun de la ei

"Yoongi hyung..mulțumesc că mai lăsat să stau cu voi" rosti timid
"Mulțumesc" se îndreaptă spre el și își înfășoară brațele timid pe mijlocul acestului

Brunetul rămăsese uimit de faptul că micuțul îl îmbrățișează,simțindu-l atât de aproape inima îi bătea nebunești

Îi era frică ca micuțul să îi simtă  bătăi inimi, dar totodată era plăcut să fie îmbrățișat de el.

Erau doar câteva mișcări să îl marcheze și să îi tragă,dar nu,nu putea să facă așa ceva. Dacă ar face asta s-ar simți oribil

"Nu face nimic,vrei să comandăm ceva de mâncare?"

Cel mic aprobă din cap cu obrajii îmbujorați dându-și seama că l-a îmbrățișat pe brunet

Dar avea nevoie de o îmbrățișare,mereu când se simțea singurel mama sa îl îmbrățișa și îl alinta

□□□□□□

Scuzați-mă că nu postez la celelalte cărți ,doar că nu am timp !! ♡♡
MS că mă înțelegeți!💜