Un înger între mafioți

Luați-mi tot dar dați-mil înapoi .

     În viață poți da orice la copil , numai soartă și noroc nu-i poți oferi !
    Pentru-că soarta o alege doar Dumnezeu și copilul .
                     Iar norocul nu există.

Există doar propriile alegeri gândite sau ne gândite în această viață care este doar un test .

       La școală înveți lecția iar apoi dai testul.

               Soarta îți dă testul apoi lecția.

Viața asta te ridică te face să crezi că nimeni nu mai e ca tine , că tu ști tot , tu ai tot .  Dar până în ziua în care soarta blestemată te ia și te trântește de pământ iar în secunda următoare ai pierdut tot iar jocul a luat sfârșit.

    Dar eu îmi îndrept ochi spre cer și din suflet îi cer iertare și putere lui Dumnezeu .

Cu ochi în lacrimi și cu inima sfâșiată mă ridic de la pământ și îi mulțumesc lui Dumnezeu că e alături de mine în fiecare moment al veți mele .

  Fiindcă dacă eu cad și permit ca viața mea să devină inutilă atunci toate planurile și visele mele vor rămâne doar vise pierdute .

Știu că eu pot fiindcă inima mi-e curată iar eu nu mă voi lăsa pradă banilor și lucrurilor de moment ne însemnate .

    Fiindcă Dumnezeu va fi cu mine atâta timp cât eu nu devin dușmanul său .

                 Eu voi începe o viață nouă.

Cu ardoare în suflet îmi șterg lacrimile și mulțumesc pentru soarta pe care eu mi-am ales-o fiindcă mă reprezintă și sunt mândră.

A trecut 2 ore de când Erik m-a rugat să adorm din nou la loc .

A trecut 2 ore de când l-am surprins  ieșind din duș cu un prosop înfășurat în partea de jos oferindu-mi o priveliște angelică .

A trecut 2 ore de când l-am surprins printre gene , cum se îmbrăca .  Era atât de frumos .

A trecut 2 ore blestemate de când a ieșit pe acea ușă nenorocită .

2 ore de când somnul îmi este neliniștit gândindu-mă la el .

Iar acum diferite voci pe care nu le pot înțelege.

Confuzia se instalează în mintea mea ce se întâmplă.  Este el îi aud vocea .

—Nui lăsați să intre în cameră Rosalindei .

Vocea lui atât de impunătoare. Dar pot simți până în adâncul sufletului  teama din acele ordine , date cel mai probabil celorlalți din mafie .

Nu mai stau pe gânduri îmi deschid imediat ochi , și cu toată  spaima posibilă care îmi strânge inima în piept , mă grăbesc cu pași mari spre geamul imens din fața mea .

Nu nu nu !

Nu este posibil nu acuma ! Ce să fac , ce să fac ?

Nimic deja sunt aici ...

Suntem pierduți ...