capitolul 7

32 0 0
                                    

Perspectiva Felix*

După ce am terminat treabă mă îndrept spre casa.Sper că Hyunjin s-a descurcat cu Prințesa mea.
Când intru in curte văd cum Sohe voia să iese din casă.La NAIBA!!Știam că o să-l de-a pe jos pe Hyunjin!Fug spre ea dar ea mă vede și se duce înspre spatele casei.Atunci văd că Hyunjin fuge după ea cu mana între picioare.Creca l-a făcut praf.Alerg și eu spre ea și o ajung.O prind și o pun in pieptul meu.

-Ce crezi că faci?o întreb eu

-Lasa-

Când să spună ceva o iau pe sus și o duc în casa.O duc și o pun in pat.Scuze prințesa,am vrut sa te iau ușor,dar se pare că nu înțelegi de vorbă bună.
Încep sa o sărut apăsat.Apoi o sărut pe gat lăsandui urme destul de adânci.Apoi ajung la abdomen și îi las urme și acolo.Ea incerca să mă de-a jos de pe ea,dar nu reușea.Decid sai dau bluza jos,iar ea se zbătea.o las in sutien.Apoi intra Hyunjin in camera.O acopăr repede cu pătura.Nu are dreptul să o vadă așa!NUMAI EU!

-Frate,știu că nu a reacționat bine dar las-o.Suta la sută nu vrea sa o facă ac-

-IESI AFARA ACUM!tip eu

Sohe mai avea puțin și plângea.Cand m-am uitat la ea mi-am dat seama că nu trebuie sa o iau așa.

-Scuze prințesa,dar m-ai enervat foarte rău.spun și o iau în brațe*

Știam că nu voia să mă mai vadă dar eu nu pot trai fara ea.Cand am văzut-o prima data știam că este numai a mea!MEREU VA FI NUMAI A MEA!A MEA SI NUMAI A MEA! Hyunjin ieșise când a văzut că mi-am cerut scuze.Ea rupe îmbrățișarea.

-Doar lasă-mă singura te rog.spune fara nicio emoție.

-Sa vi sa mănânci nu ai mâncat nimic și trebuie să mănânci.spun și o las in camera singura.

Perspectiva Sohe*

Nu mai aveam nicio scăpare.Felix îmi luase bluza.Norocul meu e că a intrat Hyunjin atunci.Stiu că este de treabă dar nu poți avea niciodată încredere într-un mafiot.Asta este prima regula pe care mi-a spus-o tatăl meu.Dupa ce iese Hyunjin ii spun lui Felix să mă lase singura.Pleca iar apoi incep să plâng.Nu știu de ce dar mereu când plâng nu fac niciun zgomot.Creca m-am obișnuit de când eram mică.(o sa spun mai târziu cine a fost familia ei și ce copilărie a avut) Chiar îmi era foame dar nu puteam sa mănânc de la el.Cine știe ce îmi punea în mâncare.Hai Sohe poți să înduri și tu o zi fără mâncare!Oare ce face Jennie?Ea este singura persoana care îmi este draga.
Îmi șterg lacrimile și mă duc jos.Atunci văd că Felix vorbea cu Hyunjin,care când mă vede îmi dă o privire de zici că o să își ia revanșa.Avea dreptate.Doar l-am lovit acolo.El pleacă iar Felix mă vede.Vine la mine și mă îmbrățișează.

-Hai să mâncăm!spune și mă ia pe sus.

-Pot sa merg și singura.spun eu fara nicio emoție*

Nu îl pot lăsa să mă facă să îl iubesc.Nu pot iubi pe cineva care a omorât oameni.Nu pot iubi pe cineva care are aceeași meserie că și tata.Daca o să facă ca el,doar să mă folosească.
Vede că nu am nicio reacție așa că mă pupaceste pe toată fața.

-Lasă-mă.spun eu tot rece

-Stiu că ești supărată pe mine.Dar asa sunt eu,in mare bipolar.La fel că tine.Suntem făcuți unul pentru celălalt.Intelege asta Sohe.ESTI DOAR A MEA SI IN REST A NIMANUI!

Când sa pic el mă prinde.Ma duce până la masă și mă așeză pe pulpa lui.

-Trebuie sa mănânci.Nu mai ai putere in tine.

-Nu mănânc nimic de la tine.spun eu iar fara nicio emoție.

-Printesa,schimbați atitudinea până nu o schimb eu!spune puțin nervos.

Iubire Criminala Lee FelixWhere stories live. Discover now