INFERNO

Treizeci și unu

Heaven

Trei zile m-ai târziu, ziua ce-a mare a sosit.

Ei, nu-i chiar ziua ce-a mare, dar tot este o zi importantă.

Două stiliste angajate de doamna Russo,se ocupă să-mi aranjeze rochia, iar alte două se ocupă de Renata.

— Era adorabile, non credi Beatrice?

* Arată minunat, nu crezi Beatrice?*

O întrebă stilista cu cârlionți negrii pe Beatrice, stilista blondină și plinuță.

— Hai solo bisogno di alcuni accessori.

*Îi m-ai trebuie doar câteva accesorii*

— No, non ce ne sono troppi, non sembrerà troppo pomposo!

*Nu, nu sunt prea multe, nu o să arate prea pompos*

Zice Stella, stilista blondină puțin revoltată.

Oftez și mă uit în oglindă. Rochia era chiar drăguță, simplă și mulată pe corp având câteva pietricele strălucitoare pe piept. Părul meu era prins într-un coc bogat și decorat cu trandafiri artificiali albi,iar câteva șuvițe caramelizate și cârlionțate îmi atârnau liber prin părți.

— Penso che mi piaccia così com'è.

*Cred că îmi place așa cum este*

Le spun eu cu un zâmbet mic și mă răsucesc spre ele, însă Beatrice mă întoarce cu spatele spunând autoritar:

— No signorina Russo, io e Stella abbiamo avuto conflitti di moda!

*Nu domnișoară Russo, eu și Stella am m-ai avut conflicte legate de modă*

Oh... nu-mi plăceau conflictele, mă simțeam eu aiurea. Însă, din fericire cearta lor este întreruptă de o bătaie la ușă.

— Heaven...

Recunosc vocea aia, iar când ușa se deschide, Vernon pășește în cameră îmbrăcat deja în costumul lui negru de nuntă.

Nici că apuc să deschid gura că Beatrice se repede la el și zice deranjată:

— Signor Russo, non abbiamo ancora finito, è sconsigliato vedere la sposa con l'abito...

* Domnule Russo, încă nu am terminat, nu este recomandat sa vedeți mireasa în rochie...

Dar nu termină de vorbit că Vernon o întrerupe spunând serios și având acea expresie facială care e m-ai bine să nu te contrazici cu el.

— Sono suo marito, posso vederla quando voglio, quindi se non avete intenzione di licenziarvi entrambi, fareste meglio a muovere il culo!

*Sunt soțul ei, o pot vedea oricând vreau, așa că dacă nu vreți să vă concediez, ar fi bine să vă mișcați fundurile afară!*

Stilistele își aruncă câteva priviri și o zbughesc pe ușă puțin încordate. Vernon se încruntă la ele. Vin spre el și îi întorc capul spre mine zâmbind blând.

— Nu-mi place când stai încruntat, faci riduri.

Vernon își trece mâna ușor peste talia mea apoi se oprește pe fundul meu. Chipul i se îmblânzește puțin apoi se apleacă și mă sărută ușor.