GARSONIERA

Capitolul 33- Adela

       Nu se întâmplă să vezi prea des un bărbat în toată firea, cu un caracter puternic, să se simtă rușinat de faptele sale. Ne-am purtat ca și cum nimic nu s-a întâmplat, dar de atunci, amândoi suntem cu gândul la seara de vineri. A răbufnit și și-a recunoscut sentimentele ascunse, nu doar în fața mea, ci și a celor două ființe, în fond, cele mai importante din viața lui. N-o consideră mamă pe Marta, dar aceasta îl cunoaște de când era în burta maică-sii, așa cum îi place ei să spună și-l îndrăgește mult. Aceasta a făcut o promisiune dinainte de a ști că destinul mai avea pregătit pentru ea, ceva neașteptat. S-a îngrijit de copilul prietenei sale, deși acesta a ținut-o la distanță, mai ales după ce și-a format o familie, la sute de kilometri de casă. Maria, mama lui, s-a asigurat că-și va lăsa pe mâini bune băiatul, dinainte să părăsească această lume și îmi închipui inima frântă pe care a avut-o, știind că n-o să-i mai fie alături zi de zi și la evenimentele importante din viața sa. Marian a fost atașat de mamă și i-a trebuit mult timp să treacă peste pierderea ei, după cum spunea Marta. Probabil de aceea i-a fost mai ușor să învinuiască pe altcineva pentru suferința lui, decât să înfrunte realitatea. 

       – Îmi place Marta! i-am spus pe drumul de întoarcere și am așteptat ca privirile să ni se întâlnească în oglinda retrovizoare interioară. 

       Sunt vizibile și acum resentimentele pentru decizia tatălui său, luată de acesta cu ani în urmă, atunci când și-a dat seama că sufletul său îndurerat se alina în prezența unei femei pe care o percepuse dintotdeauna altfel. Nu avea ochi pentru ea atunci, fiind doar prietena soției sale. În timp, respectul și afecțiunea dintre ei a crescut, iar în prezent relația lor este armonioasă. 

        M-a privit scurt, în oglindă, așa cum așteptam și n-a lăsat nimic la vedere din ceea ce simțea, așa că am insistat pe acest subiect, inconfortabil pentru el.

       – Datorită Martei m-am bucurat de niște momente la care nici n-am îndrăznit să visez! 

          Aminteam de orele petrecute în oraș, cu o seară înainte, când îl simțisem relaxat, așa cum nu mai fusese de ceva vreme. Ca și mine, de altfel! Soția tatălui său, o femeie trecută prin viață, a ghicit cumva problema noastră și ne-a oferit un timp, doar pentru noi, un lucru atât de esențial pentru orice cuplu.  Propunerea ei a venit pe neașteptate și primul impuls al amândurora a fost de a refuza, obișnuiți deja că nu ne putem baza pe altcineva să ne ajute cu creșterea copilului nostru. Mai apoi, după ce ne-a asigurat că se va ocupa de micuță și că vom fi sunați imediat dacă aceasta se agită prea mult, am acceptat. Ne-am privit lung cât femeia ne încuraja să profităm de ajutorul lor și i-am înțeles zâmbetul misterios apărut pe buze. Am știut că și gândul lui s-a dus la primele întâlniri, când mă aștepta pe băncuța din fața centrului comercial. Ne-am întors în timp, la acele zile când ne mulțumeam să trăim cât mai intens momentele petrecute împreună. Cât de îndepărtate sunt acele întâlniri, când aflam lucruri noi despre caracterul său sau când ne stârneam mai mult atracția ce o simțeam amândoi, de cum ni se întâlnea privirea. În această privință nu au existat neînțelegeri între noi. 

        Cele trei ore, atât cât a durat ieșirea în oraș, au venit la timpul oportun, ca și cum mama lui vitregă simțise asta. Încordarea și tăcerea din ultimele zile, dinainte de călătoria întreprinsă spre locurile copilăriei sale și faptul că nu reușisem să ajung cumva la el, dispăruseră deodată. Privirile ni s-au intersectat, în momentul când ospătarul servea sticla de vin și ne-am evitat, la fel de repede, găsind altceva de făcut. Chiar și verificarea listei de apeluri de pe telefon părea ceva important atunci, numai să nu vadă cât de emoționată sunt. Prima masă luată în oraș, doar noi singuri, după luni întregi, îmi dădea o stare de agitație. O parte din mine, cea  de mamă, exagerat de îngrijorată de siguranța copilului, de care nu mă dezlipisem mai mult de câteva minute, de la naștere, se tot certa să înceteze cu scenarii false sau  se încuraja, că bona de ocazie, era cea mai bună și prezenta seriozitate. Iar cealaltă, cea care tânjise după atenția bărbatului iubit, simțea cum plutește și orice gest sau privire mai lungă de-a lui, îi dubla fiecare emoție.