În labirintul tăcut al vieții,
Timpul se rotește într-o dansă eternală.
Ca nisipul ce se scurge prin clepsidră,
Ne măsoară zilele, clipele și ani.
În fiecare răsărit de soare,
Simțim pulsul vieții bătând cu putere.
În fiecare apus de seară,
Vedem trecutul oglindindu-se în cer.
Timpul ne poartă pe aripile sale invizibile,
Prin vâltorile neștiute ale existenței.
Ne înalță pe culmile fericirii,
Și ne coboară în adâncurile durerii.
În fiecare zi, în fiecare clipă,
Ne-amestecăm destinele cu ale altora.
Împletim povești și trăiri, Și creăm amintiri ce strălucesc în eternitate.
Dar timpul e un mister ce nu-l putem descifra,
O enigmă ce ne copleșește cu tăcerea sa.
În fața lui suntem vulnerabili și efemeri,
Și ne confruntăm cu trecerea inexorabilă a fiecărei ore.
Deci să prețuim fiecare clipă ca pe o comoară,
Să trăim intens și să iubim cu pasiune.
Căci în final, viața nu e despre cât timp avem,
Ci despre cum alegem să-l trăim, să-l savurăm și să-l împărtășim cu cei dragi.
