𝑫𝒂𝒅𝒅𝒚'𝒔 𝒃𝒐𝒚

' Prolog +{0}

01-09-1984

–AAAAA! AAAAA!

–Împinge Joe, îi văd capul
–NU MAI POT.. AAAAA AAAA
–Încă puțin. Acum, împinge tare!
–AAA! "Împinge cât de tare poate"

Jeon este o femeie ce se trage dintr-o familie bogată. Este o domnișioară frumoasă în vârstă de 19 ani ce pe data de 1 septembrie 1984 la ora 02:00 a adus pe lume un băiat.

–Este băiat! "Îl scoate medicul cu grijă însă imediat ce îl i-a în brațe, trupul mic și firav a bebelușului nou născut, începuse să se învinețească iar pielea i se devenise încrețită. "
–Ce se întâmplă cu bebelușul meu?

–Habar nu am.. "Intră în șoc medicul însă iese din transă atunci când bebelușul a început să plângă" Aduceți-mi repede o fiolă de alergie!
–Dar domnule-
–REPEDE,ALTFEL COPILUL VA MURI

–Da domnule

"Fuge repede o asistentă după medicament. Joe își privea puiul cum devenea tot mai agitat și mai învinețit. Plângea iar inima o durea atât de tare încât se lovea pe piept"

"Se întoarce asistenta cu medicamentul anti alergic."

–Poftiți domnule "Doctor i-a repede fiola o pune într-o injecție, pune bebelușul pe o masă apoi grăbit îi face injecție în mânauța mică ce în acel moment era de culoare mov închis" Haide.. Copile, revino-ți! Hai!

După puțin timp pielea bebelușului a început să revină la normal însă acesta era la fel de agitat. Medicului îi veni un gând. –Dă-te în spate

Îi spune asistentei apoi amândoi fac câțiva pași în spate. Suficienți încât să amândoi să fie la distanță de copil

–Ce se întâmplă cu puiul meu?
–El.. "Se re apropie de copil, doar să îi se confirme bănuiala. Imediat ce a pășit aproape de bebeluș, pielea sa începuse iar să se învinețească" Dumnezeule.. Din nou medicament!

Îi face din nou o injecție. –Micuțul cred că este alergic la contactul fizic cu ființele umane, cel puțin cu oamenii. Nu credeam că așa ceva există. Este o boală atât de rară..
–C.. Cum? Mi-am.. Născut bebelușul bolnav? M-am chinuit atât de tare să îl fac și să îl nasc.. De ce el? "Plânge"

Medicul a tras masa pe care era cel mic și a apropiat-o Joe, sperând că măcar mama sa nu-i decalajeze alergia ce părea atât de ireală. Din păcate nu a fost așa, a apropiat masa de patul unde era mama bebelușului cu lacrimi în ochii, și cu inima îndurerată, își ridică mâna tremurată și îl atinge pe cel mic doar o secundă, însă acea secundă aproape i-a fost fatală celui mic ce a început din nou să se învinețească însă mult mai tare și chiar și-a pierdut și conștiența. Era totuși doar un nou născut, și a treia oară dacă medicul nu intervenea imediat cu injecție acesta putea muri chiar în acel moment. Joe, era devastată, nu-i venea să creadă că fiul său pe care l-a așteptat atât timp și a tânjit așa tare să îl cunoască, este alergic la ea și în general la ființe umane. Se învinovățea și se chinuia singură. Ura faptul că nu-i putea fi alături nici atunci când acesta avea ce-a mai mare nevoie de acesta. Joe, după trei zile a fost externată însă pe micuț l-au mai ținut timp de două săptămâni. Imediat după ce a fost externat acesta a fost dus acasă și având camera lui proprie la doar două săptămâni. Părinții acestuia aveau cea mai mare problemă atunci când acesta trebuia să fie hrănit sau schimbat. Fiind în anii 80,nu prea aveau posibilități deși erau ei bogați