Trecutul nu a fost de prea multe ori un motiv pentru care să plâng, dar acum...acum e la fel.Îmi iubesc trecutul nu am de ce să plâng.Zâmbesc când îmi amintesc.O să lupt.Dacă nu ies vie de aici ,ies moartă și tot ies.
-Ascultă, nu mi-e frică de tine și de ce poţi să-mi faci.Dacă vrei omoară-mă acum, dacă nu pleacă dracului de-aici.M-am săturat ,nici nu știu ce naiba ţi-am făcut și ţie.Și dacă e din nou vorba de faptul că Aiden e sufletul meu pereche, sunt sigură că nici el nu ţi-a făcut nimic! îi ţip în faţă, pentru că nu mai puteam să ţin în mine.
-Oh ,deci așa faci.spune ea și ridică o mână către mine.
Mă ridică în aer și mă lovește de peretele din spate.1, 2 , 3 , 4 ,întuneric.
Aiden's pvd.
Pe aici, totul e sumbru și obscur.Parcă aș fi rătăcit prin mintea mea.Mi-e foarte dor de ea ,dar măcar pot simţi că e vie.
Suntem rătăciţi prin castelul ăsta uriaș .Și mă tot întreb dacă nu cumva asta e o vrajă.Posibil.Dar, nu mă dau bătut.Mort ,și tot voi ieși de-aici.
Nici nu mai știu unde e Nutella.Parcă aș fi sub efectul drogurilor.Simt cum pereţii se rotesc odată cu pașii mei.Cad.Mă ridic.Încerc.Cad.Întuneric.
Dylan's pvd.
Nu o găsesc ,simt că-mi pierd minţile.Pădurea asta pare mai infinită decât stelele de pe cer.
Ce?Nu cred.Un castel.În inima pădurii.Cum de nu l-am observat niciodată?
Nu se va întâmpla nimic dacă intru ,nu?Nu.
Pare vechi.Foarte vechi.Îmi place ,e așa sumbru, ca dintr-o poveste.
Cred că m-am rătăcit.Văd din nou și din nou aceleași tablouri, aceleași ferestre.Pereţii par că cad.Eu cad în genunchi.Nu mă pot ridica nu-mi simt corpul.Întuneric.
Sumbru capitul ,huh? :))
Vreau să vă spun că v-or mai fi vreo 6 capitole maxim și boom ,gata cartea :33
